Legea 24 din 27 martie 2000 (Legea 24/2000) privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative

Publicat in Monitorul Oficial 777 din 25 august 2004 (M. Of. 777/2004)
CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Activitatea de legiferare

Art. 1. -
(1) Reglementarea relatiilor sociale prin lege si prin celelalte categorii de acte normative se realizeaza cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului romanesc.
(2) Actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, republicata, cu dispozitiile prezentei legi, precum si cu principiile ordinii de drept.

Tehnica legislativa

Art. 2. -
(1) Tehnica legislativa asigura sistematizarea, unificarea si coordonarea legislatiei, precum si continutul si forma juridica adecvate pentru fiecare act normativ.
(2) Normele de tehnica legislativa definesc partile constitutive ale actului normativ, structura, forma si modul de sistematizare a continutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea si republicarea actelor normative, precum si limbajul si stilul actului normativ.

Respectarea normelor de tehnica legislativa

Art. 3. -
(1) Normele de tehnica legislativa sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de catre Guvern si a propunerilor legislative apartinand deputatilor, senatorilor sau cetatenilor, in cadrul exercitarii dreptului la initiativa legislativa, la elaborarea si adoptarea ordonantelor si hotararilor Guvernului, precum si la elaborarea si adoptarea actelor normative ale celorlalte autoritati cu asemenea atributii.
(2) Normele de tehnica legislativa se aplica, in mod corespunzator, si la elaborarea si adoptarea proiectelor de ordine, instructiuni si de alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate, precum si la elaborarea si adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritatile administratiei publice locale.


Ierarhia actelor normative

Art. 4. -
(1) Actele normative se elaboreaza in functie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publica competenta sa le adopte.
(2) Categoriile de acte normative si normele de competenta privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constitutia Romaniei, republicata, si prin celelalte legi.
(3) Actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona.

Initierea actelor normative

Art. 5. -
(1) Proiectele de legi se elaboreaza ca urmare a exercitarii, potrivit Constitutiei, a dreptului de initiativa legislativa.
(2) Proiectele celorlalte categorii de acte normative se elaboreaza de autoritatile competente sa le initieze, potrivit legii.

Continutul si fundamentarea solutiilor legislative

Art. 6. -
(1) Proiectul de act normativ trebuie sa instituie reguli necesare, suficiente si posibile care sa conduca la o cat mai mare stabilitate si eficienta legislativa. Solutiile pe care le cuprinde trebuie sa fie temeinic fundamentate, luandu-se in considerare interesul social, politica legislativa a statului roman si cerintele corelarii cu ansamblul reglementarilor interne, precum si ale armonizarii legislatiei nationale cu legislatia comunitara si cu tratatele internationale la care Romania este parte.
(2) Pentru fundamentarea noii reglementari se va porni de la dezideratele sociale prezente si de perspectiva, precum si de la insuficientele legislatiei in vigoare.
(3) Proiectele de acte normative se supun spre adoptare insotite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau un referat de aprobare.

Forma de redactare a actelor normative

Art. 7. -
(1) Proiectele de legi, propunerile legislative si celelalte proiecte de acte normative se redacteaza in forma prescriptiva proprie normelor juridice.
(2) Prin modul de exprimare actul normativ trebuie sa asigure dispozitiilor sale un caracter obligatoriu.
(3) Dispozitiile cuprinse in actul normativ pot fi, dupa caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situatii trebuie sa rezulte expres din redactarea normelor.
(4) Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu incarcatura afectiva. Forma si estetica exprimarii nu trebuie sa prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor.

Avizarea proiectelor

Art. 8. -
(1) In cazurile prevazute de lege, in faza de elaborare a proiectelor de acte normative initiatorul trebuie sa solicite avizul autoritatilor interesate in aplicarea acestora, in functie de obiectul reglementarii.
(2) Dupa elaborarea lor si incheierea procedurii de avizare prevazute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum si proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ ale Guvernului se supun in mod obligatoriu avizarii Consiliului Legislativ.
(3) Procedura de avizare si obiectul avizului Consiliului Legislativ sunt prevazute in legea sa organica si in regulamentul sau de organizare si functionare.

Avizul Consiliului Legislativ

Art. 9. -
(1) Avizul Consiliului Legislativ se formuleaza si se transmite in scris. El poate fi: favorabil, favorabil cu obiectii sau propuneri ori negativ.
(2) Avizele favorabile care cuprind obiectii sau propuneri, precum si cele negative se motiveaza si pot fi insotite de documentele sau de informatiile pe care se sprijina.
(3) Avizul Consiliului Legislativ este un aviz de specialitate si are caracter consultativ.
(4) Observatiile si propunerile Consiliului Legislativ privind respectarea normelor de tehnica legislativa vor fi avute in vedere la definitivarea proiectului de act normativ. Neacceptarea acestora trebuie motivata in cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau intr-o nota insotitoare.

Publicarea actelor normative

Art. 10. -
(1) In vederea intrarii lor in vigoare legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, ordonantele si hotararile Guvernului, actele normative ale autoritatilor administrative autonome, precum si ordinele, instructiunile si alte acte normative emise de organele administratiei publice centrale de specialitate se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Legile se publica imediat dupa promulgare, insotite de actul prin care au fost promulgate. Celelalte acte cu caracter normativ, adoptate de Parlament, se publica sub semnatura presedintilor celor doua Camere.
(3) Ordonantele si hotararile Guvernului se publica numai dupa ce au fost semnate de primul-ministru si contrasemnate de ministrii care au obligatia sa le puna in executare.
(4) Celelalte acte normative se publica dupa ce au fost semnate de emitent.

Intrarea in vigoare a actelor normative

Art. 11. -
(1) Legile si ordonantele emise de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau la o data ulterioara prevazuta in textul lor. Termenul de 3 zile se calculeaza pe zile calendaristice, incepand cu data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, si expira la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.
(2) Ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara.
(3) Actele normative prevazute la art. 10 alin. (1), cu exceptia legilor si a ordonantelor, intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara. Atunci cand nu se impune ca intrarea in vigoare sa se produca la data publicarii, in cuprinsul acestor acte normative trebuie sa se prevada ca ele intra in vigoare la o data ulterioara stabilita prin text.

CAPITOLUL II
Sistematizarea si unificarea legislatiei

Integrarea proiectului in ansamblul legislatiei

Art. 12. - Actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei, scop in care:
a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelasi nivel, cu care se afla in conexiune;
b) proiectul de act normativ, intocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depasi limitele competentei instituite prin acel act si nici nu poate contraveni principiilor si dispozitiilor acestuia;
c) proiectul de act normativ trebuie sa fie corelat cu reglementarile comunitare si cu tratatele internationale la care Romania este parte.

Unicitatea reglementarii in materie

Art. 13. -
(1) Reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind, de regula, intr-un singur act normativ.
(2) Un act normativ poate cuprinde reglementari si din alte materii conexe numai in masura in care sunt indispensabile realizarii scopului urmarit prin acest act.

Reglementari speciale si derogatorii

Art. 14. -
(1) O reglementare din aceeasi materie si de acelasi nivel poate fi cuprinsa intr-un alt act normativ, daca are caracter special fata de actul ce cuprinde reglementarea generala in materie.
(2) Caracterul special al unei reglementari se determina in functie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situatii, si de specificul solutiilor legislative pe care le instituie.
(3) Reglementarea este derogatorie daca solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie, aceasta din urma pastrandu-si caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Evitarea paralelismelor

Art. 15. -
(1) In procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeaza norma de trimitere.
(2) In cazul existentei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei in reglementari unice.
(3) Se supun procesului de concentrare in reglementari unice si reglementarile din aceeasi materie dispersate in legislatia in vigoare.
(4) Intr-un act normativ emis pe baza si in executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizeaza reproducerea unor dispozitii din actul superior, fiind recomandabila numai indicarea textelor de referinta. In asemenea cazuri preluarea unor norme in actul inferior poate fi facuta numai pentru dezvoltarea ori detalierea solutiilor din actul de baza.

Asanarea legislatiei

Art. 16. - In vederea asanarii legislatiei active, in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmari abrogarea expresa a dispozitiilor legale cazute in desuetudine sau care inregistreaza aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.

Sistematizarea si concentrarea legislatiei in coduri

Art. 17. - In vederea sistematizarii si concentrarii legislatiei, reglementarile dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumita ramura de drept, subordonate unor principii comune, pot fi reunite intr-o structura unitara, sub forma de coduri.

Incorporarea actelor normative in codexuri pe materii

Art. 18. -
(1) Pe masura consolidarii sistemului legislativ, reglementarile legale in vigoare privind acelasi domeniu sau domenii conexe, cuprinse in legi, ordonante si hotarari ale Guvernului, pot fi incorporate prin alaturarea textelor acestora intr-o structura omogena, prezentata sub forma de codex, care sa inlesneasca cunoasterea si aplicarea lor.
(2) Codexul se elaboreaza de Consiliul Legislativ, din proprie initiativa sau la solicitarea unuia dintre birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului ori a Guvernului.
(3) Consiliul Legislativ stabileste denumirea actului rezultat din incorporare, structura si succesiunea dispozitiilor legale avute in vedere, cu specificarea actelor normative din care provin si a elementelor necesare de identificare. In cadrul operatiunii de incorporare in codexuri actele normative incluse vor fi prezentate prin luarea in considerare a tuturor modificarilor si completarilor ulterioare, a abrogarilor partiale, exprese ori implicite, precum si prin actualizarea denumirilor institutiilor si localitatilor.

CAPITOLUL III
Elaborarea actelor normative

SECTIUNEA 1
Documentarea

Activitatea de documentare

Art. 19. -
(1) Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedata, in functie de importanta si complexitatea acestora, de o activitate de documentare si analiza stiintifica, pentru cunoasterea temeinica a realitatilor economico-sociale care urmeaza sa fie reglementate, a istoricului legislatiei din acel domeniu, precum si a reglementarilor similare din legislatia straina, in special a tarilor Uniunii Europene.
(2) Initiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativa, informatii suplimentare de la Consiliul Legislativ si alte autoritati sau institutii cu atributii de informare in materia respectiva.

Jurisprudenta si doctrina juridica

Art. 20. - In activitatea de documentare pentru fundamentarea proiectului de act normativ se vor examina practica Curtii Constitutionale in acel domeniu, practica instantelor judecatoresti in aplicarea reglementarilor in vigoare, precum si doctrina juridica in materie.

Raportul cu legislatia comunitara si cu tratatele internationale

Art. 21. -
(1) Solutiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie sa aiba in vedere reglementarile in materie ale Uniunii Europene, asigurand compatibilitatea cu acestea.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste dispozitiile cuprinse in tratatele internationale la care Romania este parte.
(3) Cand este cazul, se vor face propuneri de modificare si completare a actelor normative interne ale caror dispozitii nu sunt concordante cu cele ale actelor internationale la care Romania este parte sau nu asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar.

SECTIUNEA a 2-a
Alegerea solutiilor legislative si definirea conceptelor

Stabilirea solutiilor legislative

Art. 22. -
(1) Pentru alegerea unor solutii judicioase si durabile se pot elabora mai multe variante posibile, evaluandu-se efectele previzibile ale solutiilor preconizate.
(2) Solutiile legislative avute in vedere trebuie sa prezinte suplete pentru a realiza imbinarea caracterului de stabilitate a reglementarii cu cerintele de perspectiva ale dezvoltarii sociale.

Sfera de cuprindere a solutiilor preconizate

Art. 23. -
(1) Solutiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie sa acopere intreaga problematica a relatiilor sociale ce reprezinta obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.
(2) Pentru ca solutiile sa fie pe deplin acoperitoare se vor lua in considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi in activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situatiilor avute in vedere, fie formulari sintetice sau formulari-cadru de principiu, aplicabile oricaror situatii posibile.

Determinarea conceptelor si notiunilor

Art. 24. - In cadrul solutiilor legislative preconizate trebuie sa se realizeze o configurare explicita a conceptelor si notiunilor folosite in noua reglementare, care au un alt inteles decat cel comun, pentru a se asigura astfel intelegerea lor corecta si a se evita interpretarile gresite.

Solutii pentru situatii tranzitorii

Art. 25. - Proiectul de act normativ trebuie sa cuprinda solutii legislative pentru situatii tranzitorii, in cazul in care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situatii juridice nascute sub vechea reglementare, dar care nu si-au produs in intregime efectele pana la data intrarii in vigoare a noii reglementari.

SECTIUNEA a 3-a
Elaborarea codurilor si a altor legi complexe

Teze prealabile

Art. 26. -
(1) In cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la initiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.
(2) In cazul proiectelor de coduri si al altor legi complexe, care intereseaza domeniul de activitate al justitiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justitiei. In componenta comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de presedintele acestuia.
(3) Comisiile de specialitate vor intocmi, pe baza unor studii si documentari stiintifice, teze prealabile care sa reflecte conceptia generala, principiile, noile orientari si principalele solutii ale reglementarilor preconizate.



(4) Inainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzand liniile directoare ale conceptiei de ansamblu a viitoarei reglementari, se inainteaza, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor si celorlalte autoritati publice interesate.

Aprobarea tezelor prealabile

Art. 27. - Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 26, se supun aprobarii Guvernului. Dupa aprobarea tezelor de catre Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.

Adoptarea codurilor si a legilor complexe

Art. 28. - Proiectul de act normativ intocmit in conditiile prevazute la art. 26 si 27, insotit de un raport, va fi inaintat Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului, pentru declansarea procedurii legislative.

SECTIUNEA a 4-a
Motivarea proiectelor de acte normative

Instrumentele de prezentare si motivare

Art. 29. -
(1) Proiectele de acte normative trebuie insotite de urmatoarele documente de motivare:
a) expuneri de motive - in cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative;
b) note de fundamentare - in cazul ordonantelor si al hotararilor Guvernului; ordonantele care trebuie supuse aprobarii Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum si ordonantele de urgenta se transmit Parlamentului insotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora;
c) referate de aprobare - pentru celelalte acte normative.
(2) Expunerile de motive, notele de fundamentare si referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare si motivare ale noilor reglementari propuse.

Cuprinsul motivarii

Art. 30. -
(1) Motivarea actelor normative se refera, in principal, la:
a) cerintele care reclama interventia normativa, cu referire speciala la insuficientele reglementarilor in vigoare, la existenta unor neconcordante legislative sau a unui vid legislativ;
b) principiile de baza si finalitatea reglementarii propuse, cu evidentierea elementelor noi;
c) efectele avute in vedere, in functie de obiectul reglementarii;
d) implicatiile pe care noua reglementare le are asupra legislatiei in vigoare;
e) implicatiile asupra legislatiei interne, in cazul ratificarii sau aprobarii unor tratate ori acorduri internationale, precum si masurile de adaptare necesare;
f) fazele parcurse in pregatirea proiectului si rezultatele obtinute, evidentiindu-se studiile, cercetarile, evaluarile statistice, specialistii consultati, preocuparile de armonizare legislativa;
g) pentru ordonantele de urgenta vor fi prezentate distinct elementele obiective ale situatiei extraordinare care impune reglementare imediata, nefiind suficienta utilizarea procedurii parlamentare de urgenta, precum si eventualele consecinte care s-ar produce in lipsa luarii masurilor legislative propuse.
(2) Pentru fiecare proiect de act normativ, motivarea trebuie sa cuprinda o mentiune expresa cu privire la compatibilitatea acestuia cu reglementarile comunitare in materie, determinarea exacta a acestora si, daca este cazul, masurile viitoare de armonizare care se impun.
(3) In situatia in care reglementarea propusa se elaboreaza in executarea unui act normativ, motivarea trebuie sa cuprinda referiri la actul pe baza si in executarea caruia se emite.
(4) Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie sa cuprinda obligatoriu referiri la avizul Consiliului Legislativ si, dupa caz, al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Curtii de Conturi sau Consiliului Economic si Social.

Redactarea motivarii

Art. 31. -
(1) Documentele de motivare se redacteaza intr-un stil explicativ, clar, folosindu-se terminologia proiectului de act normativ pe care il prezinta.
(2) Motivarea trebuie sa se refere la forma finala a proiectului de act normativ; daca pe parcurs s-au adus unele modificari proiectului, ca urmare a propunerilor si observatiilor primite de la organele de avizare, motivarea initiala trebuie reconsiderata in mod corespunzator.

Semnarea instrumentelor de prezentare si motivare

Art. 32. -
(1) Expunerile de motive la proiectele de legi pentru care initiativa legislativa se exercita de Guvern, precum si expunerile de motive la proiectele de legi de aprobare a unor ordonante sau ordonante de urgenta se semneaza de primul-ministru dupa adoptarea formei finale a proiectului in sedinta a Guvernului.
(2) Expunerile de motive la propunerile legislative intocmite de deputati sau de senatori se semneaza de initiatorii respectivi.
(3) In cazul in care initiativa legislativa este exercitata de cetateni, expunerea de motive trebuie insotita de punctul de vedere al Curtii Constitutionale, intocmit potrivit prevederilor art. 146 lit. j) din Constitutia Romaniei, republicata.
(4) Notele de fundamentare la proiectele de ordonante si de hotarari ale Guvernului se semneaza de ministrul sau de ministrii initiatori, precum si de cei care le-au avizat.
(5) Expunerile de motive la legi si notele de fundamentare la ordonante si hotarari ale Guvernului, elaborate de initiator, se publica impreuna cu actul normativ in cauza in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau se prezinta pe Internet de catre autoritatea emitenta. Daca in cursul dezbaterilor parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativa a suferit modificari de fond, expunerea de motive va fi refacuta, dupa promulgarea legii, de catre initiator, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputatilor.


CAPITOLUL IV
Redactarea actelor normative

Sistematizarea ideilor in text

Art. 33. - Pentru asigurarea unei succesiuni logice a solutiilor legislative preconizate si realizarea unei armonii interioare a actului normativ redactarea textului proiectului trebuie precedata de intocmirea unui plan de grupare a ideilor in functie de conexiunile si de raportul firesc dintre ele, in cadrul conceptiei generale a reglementarii.

Stilul actelor normative

Art. 34. -
(1) Actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie.
(2) Este interzisa folosirea neologismelor, daca exista un sinonim de larga raspandire in limba romana. In cazurile in care se impune folosirea unor termeni si expresii straine, se va alatura, dupa caz, corespondentul lor in limba romana.
(3) Termenii de specialitate pot fi utilizati numai daca sunt consacrati in domeniul de activitate la care se refera reglementarea.
(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor in intelesul lor curent din limba romana moderna, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonata dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de catre destinatarii acestuia.

Unitatea terminologica

Art. 35. -
(1) In limbajul normativ aceleasi notiuni se exprima numai prin aceiasi termeni.
(2) Daca o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea intelesuri diferite, semnificatia acestuia in context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, in cadrul dispozitiilor generale sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv, si devine obligatoriu pentru actele normative din aceeasi materie.
(3) Exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare in text, la prima folosire.

Exprimarea continutului normativ

Art. 36. -
(1) Textul articolelor trebuie sa aiba caracter dispozitiv, sa prezinte norma instituita fara explicatii sau justificari.
(2) In redactarea actului normativ, de regula, verbele se utilizeaza la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispozitiei respective.
(3) Utilizarea unor explicatii prin norme interpretative este permisa numai in masura in care ele sunt strict necesare pentru intelegerea textului. Nu este permisa prezentarea unor explicatii prin folosirea parantezelor.

Referirea la alt act normativ

Art. 37. -
(1) Referirea intr-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numarului sau, a titlului si a datei publicarii acelui act sau numai a categoriei juridice si a numarului, daca astfel orice confuzie este exclusa.
(2) Referirea la un tratat international trebuie sa cuprinda atat denumirea completa a acestuia, cat si a actului de ratificare sau de aprobare.

CAPITOLUL V
Structura actului normativ

SECTIUNEA 1
Partile constitutive ale actului normativ

Partile constitutive ale actului normativ

Art. 38. - Actul normativ are urmatoarele parti constitutive: titlul si, daca este cazul, preambulul, formula introductiva, partea dispozitiva, formula de atestare a autenticitatii actului.

Titlul actului normativ

Art. 39. -
(1) Titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului, in functie de categoria sa juridica si de autoritatea emitenta, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic.
(2) Categoria juridica a actului normativ este determinata de regimul competentelor stabilit prin Constitutie, legi si prin alte acte normative prin care se acorda prerogative de reglementare juridica autoritatilor publice.
(3) Autoritatea publica este aceea investita prin Constitutie sau printr-un alt act normativ.
(4) Se interzice ca denumirea proiectului unui act normativ sa fie aceeasi cu cea a altui act normativ in vigoare.
(5) In cazul actelor normative prin care se modifica ori se completeaza un alt act normativ, titlul actului va exprima operatiunea de modificare sau de completare a actului normativ avut in vedere.
(6) Ca element de identificare, titlul se intregeste, dupa adoptarea actului normativ, cu un numar de ordine, la care se adauga anul in care a fost adoptat acesta.

Formula introductiva

Art. 40. -
(1) Formula introductiva consta intr-o propozitie care cuprinde denumirea autoritatii emitente si exprimarea hotararii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
(2) In cazul legilor formula introductiva este urmatoarea: "Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege."
(3) Pentru actele Guvernului formula introductiva este: "In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare" sau, dupa caz, "ordonanta". La ordonante se face referire si la legea de abilitare. La ordonantele de urgenta, formula introductiva este: "In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta." La hotararile date in executarea expresa a unor legi se adauga si temeiul din legea respectiva.
(4) La celelalte categorii de acte normative formula introductiva cuprinde autoritatea emitenta, denumirea generica a actului, in functie de natura sa juridica, precum si temeiurile juridice pe baza si in executarea carora actul a fost emis.
Preambulul

Art. 41. -
(1) Preambulul enunta, in sinteza, scopul si, dupa caz, motivarea reglementarii. El nu poate cuprinde nici directive, nici reguli de interpretare. Preambulul preceda formula introductiva.
(2) Includerea preambulului in cuprinsul actului normativ se apreciaza de la caz la caz.
(3) La ordonantele de urgenta preambulul este obligatoriu si cuprinde prezentarea elementelor de fapt si de drept ale situatiei extraordinare ce impune recurgerea la aceasta cale de reglementare.
(4) In cazul actelor normative ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale administratiei publice locale, in preambul se mentioneaza si avizele prevazute de lege.

Partea dispozitiva
Art. 42. - Partea dispozitiva a actului normativ reprezinta continutul propriu-zis al reglementarii, alcatuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia.

Mentiunea privind transpunerea normelor comunitare

Art. 43. -
(1) In situatia actelor normative care transpun direct norme comunitare in dreptul intern, dupa partea dispozitiva a acestora se face o mentiune care sa cuprinda elementele de identificare a actului comunitar care a fost preluat, dupa modelul urmator: "Prezenta/prezentul ... (se mentioneaza tipul actului normativ) transpune Directiva nr. .../... privind ..., publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. .../... ."
(2) Daca printr-un act normativ se transpune doar partial un act comunitar, mentiunea prevazuta la alin. (1) trebuie sa specifice in detaliu textele (sectiuni/articole/paragrafe, dupa caz) transpuse.

Atestarea autenticitatii actului normativ

Art. 44. -
(1) Actul normativ adoptat se semneaza de reprezentantul legal al emitentului, se dateaza si se numeroteaza.
(2) Data legii este aceea la care i se da numar, dupa promulgare. Pentru actele normative ale Parlamentului, care, potrivit legii, nu se supun promulgarii, data actului este aceea a adoptarii.
(3) Actele Guvernului poarta data sedintei Guvernului in care actul a fost aprobat. Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost semnate.
(4) Numerotarea actelor normative se face in ordinea datarii lor, separat pe fiecare an calendaristic.
(5) La legi este obligatoriu ca in finalul actului sa se faca mentiunea despre indeplinirea dispozitiei constitutionale privind legalitatea adoptarii de catre cele doua Camere ale Parlamentului.
(6) Formula de atestare a legalitatii adoptarii proiectului de lege, utilizata de fiecare Camera, in ordinea adoptarii, este:
a) "Acest proiect de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor/Senat in sedinta din ..., cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) sau, dupa caz, art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata." - in cazul in care Camera Deputatilor/Senatul adopta proiectul de lege sau propunerea legislativa, cu sau fara amendamente;
b) "Acest proiect de lege se considera adoptat de Camera Deputatilor/Senat in forma initiala, in conditiile art. 75 alin. (2) teza a III-a sau ale art. 115 alin. (5) teza a III-a, dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata." - in cazul in care se depaseste termenul prevazut pentru adoptare.
(7) Formula de atestare a legalitatii adoptarii legii va avea urmatorul cuprins: Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) sau (2), dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata.
(8) In cazul in care legea este adoptata in sedinta comuna a celor doua Camere, formula de atestare a legalitatii adoptarii acesteia va avea urmatorul cuprins: Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) si ale art. 76 alin. (1) sau (2), ori art. 148 alin. (1) sau art. 149, dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata.
(9) In cazul legilor de revizuire a Constitutiei Romaniei, formula de atestare a legalitatii adoptarii acestora va avea urmatorul cuprins: Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) sau alin. (2), dupa caz, din Constitutia Romaniei, republicata.
(10) Formula de atestare este urmata de semnaturile presedintilor celor doua Camere sau ale vicepresedintilor care au condus sedintele.

Articolul, elementul structural de baza al partii dispozitive

Art. 45. -
(1) Elementul structural de baza al partii dispozitive il constituie articolul. Articolul cuprinde, de regula, o singura dispozitie normativa aplicabila unei situatii date.
(2) Structura articolului trebuie sa fie echilibrata, abordand exclusiv aspectele juridice necesare contextului reglementarii.
(3) Articolul se exprima in textul legii prin abrevierea ''art. ''. Articolele se numeroteaza in continuare, in ordinea din text, de la inceputul pana la sfarsitul actului normativ, cu cifre arabe. Daca actul normativ cuprinde un singur articol, acesta se va defini prin expresia "Articol unic".
(4) In cazul actelor normative care au ca obiect modificari sau completari ale altor acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre romane, pastrandu-se numerotarea cu cifre arabe pentru textele modificate sau completate.
(5) La coduri si la legi de mare intindere, articolele vor fi prevazute cu denumiri marginale, exprimand sintetic obiectul lor; acestea nu au semnificatie proprie in continutul reglementarii.

Alineatul

Art. 46. -
(1) In cazul in care din dispozitia normativa primara a unui articol decurg, in mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate in alineate distincte, asigurandu-se articolului o succesiune logica a ideilor si o coerenta a reglementarii.
(2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regula, dintr-o singura propozitie sau fraza, prin care se reglementeaza o ipoteza juridica specifica ansamblului articolului; daca dispozitia nu poate fi exprimata intr-o singura propozitie sau fraza, se pot adauga noi propozitii sau fraze, separate prin punct si virgula. Alineatul se evidentiaza printr-o usoara retragere de la alinierea textului pe verticala.
(3) Daca in cuprinsul unui articol se utilizeaza un termen sau o expresie care are in contextul actului normativ un alt inteles decat cel obisnuit, intelesul specific al acesteia trebuie definit in cadrul unui alineat subsecvent. In cazul in care frecventa unor astfel de termeni si expresii este mare, actul normativ trebuie sa cuprinda in structura sa un grupaj de definitii sau o anexa cu un index de termeni.
(4) In actele normative cu o anumita intindere, daca un articol are doua sau mai multe alineate, acestea se numeroteaza la inceputul fiecaruia cu cifre arabe cuprinse in paranteza. Pentru claritatea, concizia si caracterul unitar al textului unui articol se recomanda ca acesta sa nu fie format dintr-un numar prea mare de alineate.

Enumerarile in text

Art. 47. -
(1) Daca textul unui articol sau alineat contine enumerari prezentate distinct, acestea se identifica prin utilizarea literelor alfabetului romanesc si nu prin liniute sau alte semne grafice.
(2) O enumerare distincta, marcata cu o litera, nu poate cuprinde, la randul ei, o alta enumerare si nici alineate noi.
(3) Daca ipoteza marcata cu o litera necesita o dezvoltare sau o explicare separata, aceasta se va face printr-un alineat distinct care sa urmeze ultimei enumerari.

Trimiterea la alte acte normative

Art. 48. -
(1) In cazul in care o norma este complementara altei norme, pentru evitarea repetarii in text a acelei norme se va face trimitere la articolul, respectiv la actul normativ care o contine. Nu poate fi facuta, de regula, o trimitere la o alta norma de trimitere.
(2) Daca norma la care se face trimitere este cuprinsa in alt act normativ, este obligatorie indicarea titlului acestuia, a numarului si a celorlalte elemente de identificare.
(3) Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la intregul sau continut ori numai la o subdiviziune, precizata ca atare. Cand actul ce face obiect de trimitere a fost modificat, completat ori republicat, se face mentiune si despre aceasta.
(4) La modificarea, completarea si abrogarea dispozitiei la care s-a facut trimitere, in actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avuta in vedere situatia juridica a normei de trimitere.

SECTIUNEA a 2-a
Sistematizarea continutului actului normativ

Sistematizarea continutului actului normativ

Art. 49. -
(1) Continutul proiectului de act normativ se sistematizeaza in urmatoarea ordine de prezentare a ideilor:
a) dispozitii generale sau principii generale;
b) dispozitii privind fondul reglementarii;
c) dispozitii tranzitorii;
d) dispozitii finale.
(2) In cazul unor reglementari de mica intindere se poate redacta textul fara a se marca distinct elementele prevazute la alin. (1), urmand insa aceasta ordine de prezentare.
(3) In cadrul structurii prevazute la alin. (1) articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot imparti in sectiuni, iar acestea, dupa caz, in paragrafe. La coduri si la alte legi de mare intindere, capitolele pot fi grupate - in ordine ascendenta - in titluri si, dupa caz, in parti, care, la randul lor, se pot constitui in carti; gruparea se face, in toate cazurile, in functie de legatura organica dintre reglementarile pe care le cuprind.

Dispozitiile generale

Art. 50. - Dispozitiile generale cuprind prevederi care orienteaza intreaga reglementare, determina obiectul si principiile acesteia. Ele se grupeaza in primul capitol si nu se reiau in restul reglementarii, in afara de cazul in care sunt strict necesare pentru intelegerea unor dispozitii cu care formeaza un tot unitar.

Dispozitiile de fond

Art. 51. -
(1) Dispozitiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisa a relatiilor sociale ce fac obiectul actului normativ.
(2) Succesiunea si gruparea dispozitiilor de fond cuprinse in actul normativ se fac in ordinea logica a desfasurarii activitatii reglementate, asigurandu-se ca prevederile de drept material sa preceada pe cele de ordin procedural, iar in caz de instituire de sanctiuni, aceste norme sa fie plasate inaintea dispozitiilor tranzitorii si finale.
(3) Textele care reglementeaza similar ipoteze cuprinse in mai multe subdiviziuni ale actului normativ pot fi grupate in structuri distincte, denumite dispozitii comune.

Dispozitiile tranzitorii

Art. 52. -
(1) Dispozitiile tranzitorii cuprind masurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice nascute in temeiul vechii reglementari care urmeaza sa fie inlocuita de noul act normativ.
(2) Dispozitiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioada determinata, corelarea celor doua reglementari, astfel incat punerea in aplicare a noului act normativ sa decurga firesc si sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul intre norme succesive.

Dispozitiile finale

Art. 53. -
(1) Dispozitiile finale cuprind masurile necesare pentru punerea in aplicare a actului normativ, data intrarii in vigoare a acestuia conform art. 11, implicatiile asupra altor acte normative, ca: abrogari, modificari, completari, precum si dispozitia de republicare, daca este cazul.
(2) La actul normativ cu caracter temporar se prevede si perioada de aplicare sau data incetarii aplicarii sale.
(3) Pentru legile prevazute de art. 115 alin. (8) din Constitutia Romaniei, republicata, in cadrul dispozitiilor finale se prevad, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

Numerotarea si denumirea capitolelor si ale
celorlalte grupari de articole

Art. 54. -
(1) Capitolele, titlurile, partile si cartile se numeroteaza cu cifre romane, in succesiunea pe care o au in structura din care fac parte. Sectiunile si paragrafele se numeroteaza cu cifre arabe.
(2) Titlurile, capitolele si sectiunile se denumesc prin exprimarea sintetica a reglementarilor pe care le cuprind.

Anexele

Art. 55. -
(1) La redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi, ca parti componente ale acestuia, anexe care contin prevederi ce cuprind exprimari cifrice, desene, tabele, planuri sau altele asemenea.
(2) Pot constitui anexe la un act normativ reglementarile ce trebuie aprobate de autoritatea publica competenta, cum sunt: regulamente, statute, metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic.
(3) Anexa trebuie sa aiba un temei-cadru in corpul actului normativ si sa se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere.
(4) Textul-cadru de trimitere trebuie sa faca, in finalul sau, mentiunea ca anexa face parte integranta din actul normativ; daca sunt mai multe anexe, in finalul actului normativ se include un articol distinct, cuprinzand aceeasi mentiune, insotita de nominalizarea expresa a tuturor anexelor.
(5) Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetica a ideii din textul de trimitere.
(6) Daca sunt mai multe anexe, acestea se numeroteaza cu cifre arabe, in ordinea in care au fost enuntate in textul proiectului.

CAPITOLUL VI
Modificarea, completarea, abrogarea si alte evenimente legislative

Evenimentele legislative

Art. 56. -
(1) Dupa intrarea in vigoare a unui act normativ, pe durata existentei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
(2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelasi nivel sau de nivel superior, avand ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar si prin alte acte normative ulterioare care, in principal, reglementeaza o anumita problematica, iar ca masura conexa dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor doua acte normative interferente.

Modificarea

Art. 57. -
(1) Modificarea unui act normativ consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si in redarea lor intr-o noua formulare.
(2) Pentru exprimarea normativa a intentiei de modificare a unui act normativ se nominalizeaza expres textul vizat, cu toate elementele de identificare necesare, iar dispozitia propriu-zisa se formuleaza utilizandu-se sintagma "se modifica si va avea urmatorul cuprins:", urmata de redarea noului text.
(3) Procedeul de a se mentiona generic, in finalul unui act normativ, ca un alt act normativ conex sau texte din acel act "se modifica corespunzator" trebuie evitat. De asemenea, nu se utilizeaza, pentru a exprima o modificare, redarea doar a unor fragmente ori sintagme dintr-un text. Modificarea trebuie sa cuprinda in intregime textul vizat, cuprins in articol, alineat sau in elementul marcat al unei enumerari.

Completarea

Art. 58. -
(1) Completarea actului normativ consta in introducerea unor dispozitii noi, cuprinzand solutii legislative si ipoteze suplimentare, exprimate in texte care se adauga elementelor structurale existente, prin utilizarea unei formule de exprimare, cum ar fi: "Dupa articolul ... se introduce un nou articol, ... ..., cu urmatorul cuprins:"
(2) Daca actul de completare nu dispune renumerotarea actului completat, structurile, inclusiv articolele sau alineatele nou-introduse, vor dobandi numarul structurilor corespunzatoare celor din textul vechi, dupa care se introduc, insotite de un indice cifric, pentru diferentiere.

Conditiile de fond pentru modificarea si completarea actelor normative

Art. 59. -
(1) Modificarea sau completarea unui act normativ este admisa numai daca nu se afecteaza conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act sau daca nu priveste intreaga ori cea mai mare parte a reglementarii in cauza; in caz contrar actul se inlocuieste cu o noua reglementare, urmand sa fie in intregime abrogat.
(2) Prevederile modificate sau care completeaza actul normativ trebuie sa se integreze armonios in actul supus modificarii ori completarii, asigurandu-se unitatea de stil si de terminologie, precum si succesiunea normala a articolelor.

Efectele dispozitiilor de modificare si de completare

Art. 60. - Dispozitiile de modificare si de completare se incorporeaza, de la data intrarii lor in vigoare, in actul de baza, identificandu-se cu acesta. Interventiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.

Norma derogatorie

Art. 61. - Pentru instituirea unei norme derogatorii se va folosi formula "prin derogare de la ...", urmata de mentionarea reglementarii de la care se deroga. Derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel putin egal cu cel al reglementarii de baza.

Abrogarea

Art. 62. -
(1) Prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala.
(2) In cazul unor abrogari partiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la intregul act normativ, nu numai la textele ramase in vigoare.
(3) Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial. Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament.
(4) Daca o norma de nivel inferior, cu acelasi obiect, nu a fost abrogata expres de actul normativ de nivel superior, aceasta obligatie ii revine autoritatii care a emis prima actul.
(5) Abrogarile partiale sunt asimilate modificarilor de acte normative, actul normativ abrogat partial ramanand in vigoare prin dispozitiile sale neabrogate.

Conditiile de forma si de fond ale abrogarii

Art. 63. -
(1) Abrogarea poate fi dispusa, de regula, printr-o dispozitie distincta in finalul unui act normativ care reglementeaza o anumita problematica, daca aceasta afecteaza dispozitii normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
(2) In cadrul operatiunilor de sistematizare si unificare a legislatiei se pot elabora si adopta acte normative de abrogare distincte, avand ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
(3) In vederea abrogarii, dispozitiile normative vizate trebuie determinate expres, incepand cu legile si apoi cu celelalte acte normative, prin mentionarea tuturor datelor de identificare a acestora.

Suspendarea actului normativ

Art. 64. -
(1) In cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de acelasi nivel sau de nivel superior. In aceasta situatie se vor prevedea, in mod expres, data la care se produce suspendarea, precum si durata ei determinata.
(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozitia afectata de suspendare reintra de drept in vigoare.
(3) Prelungirea suspendarii ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispozitiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispozitii exprese, cu aplicare de la data expirarii suspendarii.

Evenimentele legislative implicite

Art. 65. -
(1) In cazuri deosebite, in care la elaborarea si adoptarea unei reglementari nu a fost posibila identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma ca acestea au facut obiectul modificarii, completarii ori abrogarii lor implicite.
(2) In cadrul atributiilor sale Consiliul Legislativ are obligatia sa identifice toate dispozitiile legale care au suferit evenimentele legislative implicite si sa propuna Parlamentului si, respectiv, Guvernului masurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresa a acestora.
(3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute in cazul actelor normative speciale ale caror dispozitii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generala a materiei, decat daca acest lucru este exprimat expres.

Actele normative cu aplicare limitata

Art. 66. -
(1) Actele normative pot avea aplicare limitata in timp, in spatiu sau privind obiectul reglementarii.
(2) Prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrange durata actelor normative temporare, precum si a celor cu aplicare limitata in spatiu sau privind obiectul reglementarii.
(3) Dispozitia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie sa intervina inainte de expirarea termenului si sa indice, cand este cazul, noul termen.

Interpretarea legala

Art. 67. -
(1) Interventiile legislative pentru clarificarea sensului unor norme legale se realizeaza printr-un act normativ interpretativ de acelasi nivel cu actul vizat, prin dispozitii interpretative cuprinse intr-un nou act normativ sau prin modificarea dispozitiei al carui sens trebuie clarificat.
(2) Interpretarea legala intervenita potrivit alin. (1) poate confirma sau, dupa caz, infirma ori modifica interpretarile judiciare, arbitrale sau administrative, adoptate pana la acea data, cu respectarea drepturilor castigate.

Republicarea

Art. 68. -
(1) Actul normativ modificat sau completat in mod substantial se republica avand la baza dispozitia cuprinsa in actul de modificare, respectiv de completare.
(2) In vederea republicarii actului normativ se realizeaza integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare in ansamblul reglementarii, actualizandu-se denumirile schimbate intre timp, cum ar fi cele ale unor institutii sau localitati, dandu-se, atunci cand s-a dispus expres, o noua numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor si celorlalte structuri ale actului.
(3) Republicarea legilor, a ordonantelor si hotararilor Guvernului se face in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, prin grija autoritatii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Republicarea se face in cel mult 45 de zile de la data publicarii actului care a dispus aceasta masura. Transmiterea formei republicabile a actului pentru obtinerea avizului Consiliului Legislativ se face in termen de 30 de zile de la data publicarii actului care a dispus republicarea. In cazul codurilor, termenele se prelungesc cu 15 zile.
(4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonante ale Guvernului se face dupa aprobarea acestora din urma prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepante cu actul de aprobare, in cazul in care acesta aduce alte modificari ordonantei supuse aprobarii.
(5) Legile, precum si ordonantele si hotararile Guvernului se republica cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputatilor sau, dupa caz, al Secretariatului General al Guvernului.

Rectificari

Art. 69. -
(1) In cazul in care dupa publicarea actului normativ se descopera erori materiale in cuprinsul sau, se procedeaza la publicarea unei note cuprinzand rectificarile necesare.
(2) Se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operatiunea de rectificare, care trebuie limitata numai la erorile materiale.
(3) Rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ.

CAPITOLUL VII
Norme privind pregatirea si elaborarea proiectelor de acte normative
prin care se ratifica sau se aproba intelegeri internationale

Actele de ratificare, aprobare

Art. 70. -
(1) Pentru ratificarea tratatelor internationale incheiate de Romania se intocmesc, potrivit Constitutiei Romaniei si legii in materie, proiecte de legi.
(2) In cazul acordurilor, conventiilor si al altor intelegeri internationale, pentru care competenta de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, se vor elabora proiecte de hotarari.
(3) Proiectul de lege sau de hotarare se supune spre adoptare, insotit de textul actului international in limba originala si in traducere oficiala sau autorizata.
(4) Textele actelor cu caracter international ce se supun ratificarii sau aprobarii se vor stampila pe fiecare pagina, iar pe ultima pagina se va atesta, prin semnatura persoanei autorizate si prin aplicarea stampilei, conformitatea documentului cu originalul.

Aplicarea normelor de tehnica legislativa

Art. 71. - Normele de tehnica legislativa sunt aplicabile in mod corespunzator si proiectelor de acte normative prin care se ratifica sau se aproba tratate sau alte intelegeri internationale.

Titlul actului

Art. 72. - Titlul proiectului de act normativ va cuprinde denumirea integrala a intelegerii internationale, data si locul semnarii acesteia; in functie de situatie, prin titlu se exprima ideea de ratificare, aderare sau aprobare a intelegerii internationale respective.

Ratificarea ori aprobarea mai multor tratate sau intelegeri
printr-un singur act

Art. 73. - In cazul in care doua sau mai multe intelegeri internationale se ratifica sau se aproba printr-un singur act, masura ratificarii ori aprobarii se va exprima, pentru fiecare intelegere, printr-un articol distinct.

Publicarea actelor de ratificare sau de aprobare

Art. 74. - Actele de ratificare sau de aprobare se publica insotite de textele tratatelor internationale ratificate si ale intelegerilor aprobate.

CAPITOLUL VIII
Norme cu privire la ordinele, instructiunile si celelalte acte
normative emise de conducatorii ministerelor si ai altor organe
ale administratiei publice centrale de specialitate
sau de autoritatile administrative autonome

Actele date in executarea unui act normativ

Art. 75. - Ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale autoritatilor administrative autonome se emit numai pe baza si in executarea legilor, a hotararilor si a ordonantelor Guvernului. In formula introductiva a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevazute la art. 40 alin. (4).

Sfera reglementarii

Art. 76. - Ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora.

Termenul de emitere

Art. 77. - Ordinele si instructiunile se vor elabora in termenul prevazut de actul superior sau, dupa caz, intr-un termen util care sa faca posibila aducerea lor la indeplinire.

CAPITOLUL IX
Norme cu privire la actele normative adoptate de
autoritatile administratiei publice locale


Obiectul de reglementare

Art. 78. - Actele normative ale autoritatilor administratiei publice locale se adopta ori se emit pentru reglementarea unor activitati de interes local, in limitele stabilite prin Constitutie si prin lege si numai in domeniile in care acestea au atributii legale.

Subordonarea fata de actele de nivel superior

Art. 79. -
(1) La elaborarea proiectelor de hotarari, ordine sau dispozitii se va avea in vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotararilor si ordonantelor Guvernului si altor acte de nivel superior.
(2) Reglementarile cuprinse in hotararile consiliilor locale si ale consiliilor judetene, precum si cele cuprinse in ordinele perfectilor sau in dispozitiile primarilor nu pot contraveni Constitutiei Romaniei si reglementarilor din actele normative de nivel superior.

Temeiul legal

Art. 80. - In formula introductiva a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autoritatile administratiei publice locale se mentioneaza, pe langa temeiurile juridice, prevazute la art. 40 alin. (4), si temeiul legal din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Publicarea

Art. 81. - In vederea intrarii lor in vigoare, actele normative adoptate de autoritatile administratiei publice locale se aduc la cunostinta publica, in conditiile Legii nr. 215/2001, prin afisare in locuri autorizate si prin publicare intr-un cotidian local de mare tiraj.

CAPITOLUL X
Dispozitii finale

Regulamentele proprii de aplicare

Art. 82. - Parlamentul, Guvernul si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale stabilesc, in aplicarea normelor de tehnica legislativa prevazute in prezenta lege, regulamente proprii cuprinzand masurile metodologice, organizatorice, termenele si circulatia proiectelor de acte normative in cadrul sferei lor de competenta.

Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane

Actualizata prin Legea 60/2009

Constitutia stipuleaza ca Parlamentul poate adopta urmatoarele categorii de legi:
Activitatea organizata sau autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii, dupa caz, a unui interes public.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Colectiv format din persoane fizice avand o organizare de sine statatoare, concretizata in structura de productie, de conceptie si functionala,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Unitate economica autonoma de productie, de constructii, de circulatia marfurilor, de transporturi
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
Activitate desfasurata de organele de urmarire penala
Constitutia stipuleaza ca Parlamentul poate adopta urmatoarele categorii de legi:
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.
1. Din punctul de vedere al drepului civil, dreptul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispizitie juridica.
Consiliul Economic si Social este institutia publica de interes national, tripartita, autonoma, constituita in scopul realizarii dialogului social la nivel national.
1. Din punctul de vedere al drepului civil, dreptul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispizitie juridica.

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege .

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. - Politia Romana face parte din Ministerul de Interne si este institutia specializata a statului, care exercita atributii privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, in conditiile legii.
Art. 2. - Activitatea Politiei Romane constituie serviciu public specializat si se realizeaza in interesul persoanei, al comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului, exclusiv pe baza si in executarea legii.
Art. 3. - In indeplinirea misiunilor care ii revin Politia Romana coopereaza cu institutiile statului si colaboreaza cu asociatiile si organizatiile neguvernamentale, precum si cu persoanele fizice si juridice, in limitele legii.
Art. 4. - (1) Politia Romana se organizeaza corespunzator impartirii administrativ-teritoriale a tarii.
(2) Politia Romana se poate organiza si conform specificului unor sectoare ale economiei nationale - transporturi feroviare, aeriene, navale - sau al unor obiective economice si sociale, in functie de importanta si de numarul acestora.
(3) Unitatile de politie se infiinteaza prin ordin al ministrului de interne.

CAPITOLUL II
Organizare si functionare

SECTIUNEA 1
Structura organizatorica

Art. 5. - Politia Romana are urmatoarea structura organizatorica:
a) Inspectoratul General al Politiei Romane;
b) unitati teritoriale aflate in subordinea Inspectoratului General al Politiei Romane, Directia generala de politie a municipiului Bucuresti si inspectoratele judetene de politie;
c) institutii de invatamant pentru formarea si pregatirea continua a personalului;
d) alte unitati necesare pentru indeplinirea atributiilor specifice politiei, infiintate potrivit legii.
Art. 6. - In cadrul Politiei Romane functioneaza Corpul National al Politistilor, persoana juridica de drept public, ale carei atributii sunt stabilite prin legea privind statutul politistului.
Art. 7. - Inspectoratul General al Politiei Romane este unitatea centrala a politiei, cu personalitate juridica si competenta teritoriala generala, care conduce, indruma si controleaza activitatea unitatilor de politie subordonate, desfasoara activitati de investigare si cercetare a infractiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalitatii economico-financiare sau bancare, a altor infractiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate in supravegherea Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, precum si
orice alte atributii date in competenta sa prin lege .
Art. 8. - (1) Inspectoratul General al Politiei Romane este condus de un inspector general numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului de interne, dupa consultarea Corpului National al Politistilor.
(2) Inspectorul general este ajutat de adjuncti numiti de catre ministrul de interne, la propunerea sa, cu consultarea Corpului National al Politistilor.
Art. 9. - (1) In cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane functioneaza Consiliul Superior, denumit in continuare Consiliu, constituit din inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Romane, adjunctii inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane, sefii directiilor generale si ai directiilor din Inspectoratul General al Politiei Romane, 5 sefi ai unitatilor teritoriale ale politiei, desemnati prin rotatie in fiecare an, presedintele Corpului National al Politistilor si rectorul Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza".
(2) Consiliul se intruneste o data pe trimestru sau ori de cate ori este nevoie, sub conducerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane. Consiliul analizeaza si hotaraste activitatile Politiei Romane conform strategiei Ministerului de Interne. Hotararile se adopta cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor sai. Hotararile Consiliului se aduc la indeplinire prin grija inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane.
(3) Desemnarea nominala a membrilor Consiliului si functionarea acestuia se stabilesc prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane.
Art. 10. - In aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Romane emite dispozitii obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea carora consulta Corpul National al Politistilor si Consiliul .
Art. 11. - Inspectoratul General al Politiei Romane are in structura sa organizatorica directii generale, directii, servicii si birouri, infiintate prin ordin al ministrului de interne, in limita fondurilor la dispozitie.
Art. 12. - (1) In municipiul Bucuresti se organizeaza si functioneaza ca unitate cu personalitate juridica Directia generala de politie a municipiului Bucuresti, condusa de un director general, ajutat de adjuncti.
(2) In judete se organizeaza si functioneaza, ca unitati cu personalitate juridica, inspectorate de politie, conduse de un inspector-sef, ajutat de adjuncti.
(3) Directorul general al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti si inspectorii-sefi ai inspectoratelor de politie judetene sunt numiti si eliberati din functie prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane, dupa consultarea Corpului National al Politistilor si cu avizul consultativ al prefectului.
Art. 13. - (1) In cadrul Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti se organizeaza si functioneaza unitati de politie ale sectoarelor, corespunzator organizarii administrativ-teritoriale a acestuia.
(2) In fiecare sector se organizeaza si functioneaza sectii de politie. Numarul acestora se stabileste prin ordin al ministrului de interne, in functie de intinderea teritoriului, numarul populatiei, de numarul si importanta obiectivelor economice, sociale si politice.
Art. 14. - (1) In municipii si orase functioneaza politii municipale si orasenesti, iar in comune, posturi de politie.
(2) In municipii pot fi infiintate sectii de politie, iar in comunele cu sate si catune dispersate pot fi infiintate birouri de politie, potrivit criteriilor prevazute la art. 13 alin. (2).
Art. 15. - (1) In structura organizatorica a Politiei Romane pot fi infiintate si alte unitati pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii.
(2) Numarul, competenta si structura organizatorica ale acestor unitati se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane, dupa consultarea Corpului National al Politistilor.
(3) Sefii unitatilor organizate in conditiile alin. (1) si (2) sunt numiti si eliberati din functie prin ordin al ministrului de interne.
Art. 16. - (1) Atributiile si structura organizatorica ale Inspectoratului General al Politiei Romane, Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti si inspectoratelor de politie judetene se stabilesc prin regulamente de organizare si functionare.
(2) Regulamentul de organizare si functionare a Inspectoratului General al Politiei Romane se aproba de ministrul de interne, iar cele ale unitatilor teritoriale, de catre inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Romane.

SECTIUNEA a 3-a
Autoritatea teritoriala de ordine publica

Art. 17. - (1) La nivelul municipiului Bucuresti si al fiecarui judet se organizeaza si functioneaza autoritatea teritoriala de ordine publica, organism cu rol consultativ, a carui activitate se desfasoara in interesul comunitatii.
(2) Autoritatea teritoriala de ordine publica este constituita din seful Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti sau al inspectoratului de politie judetean, un reprezentant al Corpului National al Politistilor, subprefect, 6 consilieri desemnati de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, respectiv de consiliul judetean, seful Corpului gardienilor publici al municipiului Bucuresti sau al judetului, 3 reprezentanti ai comunitatii, desemnati de primarul general al municipiului Bucuresti, respectiv de presedintele consiliului judetean.
(3) Desemnarea nominala a autoritatii teritoriale de ordine publica este validata de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de catre consiliul judetean pentru o perioada de 4 ani.
(4) Autoritatea teritoriala de ordine publica este condusa de un presedinte ales cu votul majoritar din randul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau al consiliilor judetene pe o perioada de 4 ani.
Art. 18. - Autoritatea teritoriala de ordine publica are urmatoarele atributii:
a) contribuie la elaborarea planului de activitati si la fixarea obiectivelor si indicatorilor de performanta minimali, avand ca scop protejarea intereselor comunitatii si asigurarea climatului de siguranta publica;
b) sesizeaza si propune masuri de inlaturare a deficientelor din activitatea de politie;
c) face propuneri pentru solutionarea de catre organele de politie a sesizarilor care ii sunt adresate, referitoare la incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, potrivit prezentei legi;
d) organizeaza consultari cu membrii comunitatilor locale si cu organizatiile neguvernamentale cu privire la prioritatile sigurantei persoanei si a ordinii publice;
e) prezinta trimestrial informari in sedintele Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau ale consiliului judetean, dupa caz, asupra nivelului de asigurare a securitatii si sigurantei civice a comunitatii;
f) elaboreaza anual un raport asupra eficientei activitatii unitatilor de politie, care se da publicitatii.
Art. 19. - (1) Autoritatea teritoriala de ordine publica se intruneste in sedinte ordinare sau extraordinare, trimestrial sau ori de cate ori este nevoie.
(2) La sedintele autoritatii teritoriale de ordine publica au dreptul sa participe, cu statut de invitat, prefectul municipiului Bucuresti, respectiv al judetului, primarul general al municipiului Bucuresti, respectiv presedintele consiliului judetean, conducatorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate. Sedintele autoritatii teritoriale de ordine publica pot fi si publice.
(3) In exercitarea atributiilor sale autoritatea teritoriala de ordine publica emite hotarari cu caracter de recomandare.
(4) Autoritatea teritoriala de ordine publica nu are competente in problemele operative ale politiei.
Art. 20. - Cheltuielile necesare pentru desfasurarea activitatii autoritatii teritoriale de ordine publica se suporta din bugetul municipiului Bucuresti, respectiv din cel al judetului.
Art. 21. - Regulamentul de organizare si functionare a autoritatii teritoriale de ordine publica se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne si a Ministerului Administratiei Publice, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.

SECTIUNEA a 4-a
Raporturile dintre politie si autoritatile
administratiei publice locale
Art. 22. - (1) In plan teritorial unitatile de politie coopereaza cu prefectii, autoritatile administratiei publice locale, autoritatile judecatoresti, serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, precum si cu reprezentanti ai comunitatii.
(2) In vederea infiintarii unor noi unitati, sectii, birouri sau posturi de politie vor fi consultate Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile judetene si consiliile locale ale municipiilor, oraselor ori comunelor, dupa caz, care vor pune la dispozitie spatiile necesare functionarii acestora.
Art. 23. - (1) Seful Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti, sefii inspectoratelor de politie judetene, ai politiilor municipale si orasenesti si ai posturilor de politie comunale prezinta informari anuale in fata autoritatii teritoriale de ordine publica, Consiliului General al Municipiului Bucuresti, consiliilor judetene, consiliilor municipale, orasenesti sau comunale, dupa caz, referitoare la masurile intreprinse in indeplinirea atributiilor specifice.
(2) Sefii unitatilor prevazute la alin. (1) informeaza, trimestrial sau ori de cate ori este nevoie, prefectii, primarul general al municipiului Bucuresti, presedintii consiliilor judetene, primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, ai municipiilor, oraselor si comunelor, dupa caz, despre evolutia fenomenelor antisociale si modul in care au fost indeplinite sarcinile pe plan local.
Art. 24. - Unitatile teritoriale de politie coopereaza cu consiliile locale si, dupa caz, cu primarii pentru indeplinirea hotararilor sau dispozitiilor scrise ale acestora, emise in limita competentelor lor in domeniul ordinii publice.
Art. 25. - (1) In cazuri justificate de evenimente deosebite, intre autoritatile administratiei publice locale si unitatile de politie, de comun acord, se pot incheia protocoale in vederea indeplinirii eficiente a atributiilor politiei.
(2) Daca politia nu isi indeplineste responsabilitatile in baza protocolului incheiat, administratia publica se poate adresa organului superior de politie.

CAPITOLUL III
Atributiile Politiei Romane

Art. 26. - (1) Politia Romana are urmatoarele atributii principale:
1. apara viata, integritatea corporala si libertatea persoanelor, proprietatea privata si publica, celelalte drepturi si interese legitime ale cetatenilor si ale comunitatii;
2. aplica masuri de mentinere a ordinii si linistii publice, a sigurantei cetateanului, de prevenire si combatere a fenomenului infractional si de identificare si contracarare a actiunilor elementelor care atenteaza la viata, libertatea, sanatatea si integritatea persoanelor, a proprietatii private si publice, precum si a altor interese legitime ale comunitatii;
3. sprijina unitatile de jandarmerie cu informatii pentru asigurarea sau restabilirea ordinii si linistii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestatiilor cultural-sportive si altele asemenea;
4. asigura, direct sau in cooperare cu alte institutii abilitate potrivit legii, executarea controalelor tehnice si interventiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea si neutralizarea dispozitivelor explozive amplasate in scopul tulburarii ordinii publice, vatamarii integritatii corporale, sanatatii persoanelor sau provocarii de daune proprietatii publice ori private;
5. avizeaza si controleaza, in conditiile legii, infiintarea societatilor private de detectivi, paza, supraveghere si garda de corp;
6. culege informatii in vederea cunoasterii, prevenirii si combaterii infractiunilor, precum si a altor fapte ilicite;
7. realizeaza activitati de prevenire si combatere a coruptiei, a criminalitatii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infractiunii in domeniul informaticii si a crimei organizate;
8. desfasoara, potrivit competentei, activitati pentru constatarea faptelor penale si efectueaza cercetari in legatura cu acestea;
9. asigura paza si functionarea, in conditiile legii, a locurilor de retinere si de arest preventiv organizate in cadrul unitatilor de politie;
10. constata contraventii si aplica sanctiuni contraventionale, potrivit legii;
11. asigura protectia martorului, informatorului si a victimei, in conditiile legii;
12. asigura, conform legii, protectia magistratilor si a familiilor lor, in cazurile in care viata, integritatea corporala sau avutul acestora sunt supuse unor amenintari;
13. desfasoara activitati de depistare a persoanelor care se sustrag urmaririi penale, executarii pedepselor sau altor hotarari judecatoresti, precum si a persoanelor disparute;
14. desfasoara activitati de prevenire si combatere a migratiei ilegale;
15. foloseste metode si mijloace tehnico-stiintifice in cercetarea locului savarsirii infractiunilor si la examinarea probelor si a mijloacelor materiale de proba, efectuand, prin laboratoarele si specialistii proprii acreditati, expertize criminalistice si constatari tehnico-stiintifice, dispuse in conditiile legii;
16. exercita controlul, potrivit legii, asupra detinerii, portului si folosirii armelor si munitiilor, a materialelor explozive, asupra modului in care se efectueaza operatiunile cu arme, munitii si materii explozive, precum si asupra functionarii atelierelor de reparat arme si asupra poligoanelor de tir;
17. exercita controlul asupra respectarii regimului materialelor radioactive si nucleare, substantelor toxice si stupefiante, precum si asupra altor obiecte si materii supuse autorizarii, potrivit legii;
18. supravegheaza si controleaza circulatia pe drumurile publice, in afara cazurilor exceptate prin lege, si colaboreaza cu alte autoritati publice, institutii, asociatii si organizatii neguvernamentale, pentru imbunatatirea organizarii si sistematizarii circulatiei, asigurarea starii tehnice a autovehiculelor, perfectionarea pregatirii conducatorilor auto si luarea unor masuri de educatie rutiera a participantilor la trafic;
19. desfasoara activitati specifice de politie in domeniul transporturilor feroviare, navale si aeriene;
20. exercita controlul asupra legalitatii stabilirii domiciliului sau resedintei cetatenilor romani si straini aflati pe teritoriul tarii, in conditiile legii;
21. tine evidenta nominala a cetatenilor romani cu obligatii militare in mediul rural;
22. organizeaza, in conditiile legii, cazierul judiciar pentru tinerea evidentei persoanelor condamnate ori impotriva carora s-au luat alte masuri cu caracter penal si constituie baza de date necesare pentru indeplinirea atributiilor operative specifice politiei;
23. efectueaza studii si cercetari privind dinamica infractionalitatii in Romania si propune masuri de prevenire a acesteia;
24. acorda sprijin, potrivit legii, autoritatilor administratiei publice centrale si locale in vederea desfasurarii activitatii acestora;
25. participa, in conditiile legii, impreuna cu alte unitati ale Ministerului de Interne, in colaborare cu trupe ale Ministerului Apararii Nationale, unitati de protectie civila si alte organe prevazute de lege, la activitatile de salvare si evacuare a persoanelor si bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamitati naturale si catastrofe, precum si de limitare si inlaturare a urmarilor provocate de astfel de evenimente;
26. colaboreaza cu institutiile de invatamant si cu organizatiile neguvernamentale pentru pregatirea antiinfractionala a populatiei;
27. conlucreaza cu structuri de profil din alte state si de la nivelul unor institutii internationale pentru prevenirea si combaterea criminalitatii transfrontaliere;
28. participa la constituirea fortelor internationale de politie, destinate unor misiuni de instruire, asistenta si cooperare politieneasca sau pentru actiuni umanitare;
29. indeplineste orice alte atributii stabilite prin lege .
(2) Pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin Politia Romana isi organizeaza propria baza de date, potrivit legii.
Art. 27. - Prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane sunt desemnati politistii care au calitatea de organ de cercetare penala.
Art. 28. - (1) In indeplinirea activitatilor specifice politistul are competenta teritoriala corespunzatoare unitatii de politie din care face parte.
(2) In caz de continuare a unei masuri sau activitati specifice politistul poate actiona si pe raza teritoriala a altor unitati de politie, comunicand despre aceasta unitatii competente.
(3) In caz de detasare sau misiune ordonata pe raza teritoriala a altei unitati de politie politistul are competenta teritoriala stabilita pentru acea unitate . Politistul incadrat in Inspectoratul General al Politiei Romane are competenta teritoriala generala.
(4) Politistul este obligat sa intervina si in afara orelor de program, a atributiilor sale de serviciu si a competentei teritoriale a unitatii din care face parte, cand ia cunostinta de existenta unei infractiuni flagrante, precum si pentru conservarea probelor in cazul altor infractiuni a caror cercetare va fi efectuata de organele competente.

CAPITOLUL IV
Personalul Politiei Romane

Art. 29. - (1) Personalul Politiei Romane se compune din politisti, alti functionari publici si personal contractual.
(2) Drepturile si indatoririle specifice ale politistului se stabilesc prin statut .
Art. 30. - Personalul contractual este supus reglementarilor din legislatia muncii, in masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

CAPITOLUL V
Drepturi si obligatii

Art. 31. - (1) In realizarea atributiilor ce ii revin, potrivit legii, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice si are urmatoarele drepturi si obligatii principale:
a) sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanelor care incalca dispozitiile legale ori sunt indicii ca acestea pregatesc sau au comis o fapta ilegala;
b) sa conduca la sediul politiei pe cei care, prin actiunile lor, pericliteaza viata persoanelor, ordinea publica sau alte valori sociale, precum si persoanele suspecte de savarsirea unor fapte ilegale, a caror identitate nu a putut fi stabilita in conditiile legii; in cazurile nerespectarii dispozitiilor date de politist, acesta este indreptatit sa foloseasca forta; verificarea situatiei acestor categorii de persoane si luarea masurilor legale, dupa caz, se realizeaza in cel mult 24 de ore, ca masura administrativa;
c) sa invite la sediul politiei persoanele a caror prezenta este necesara pentru indeplinirea atributiilor politiei, prin aducerea la cunostinta, in scris, a scopului si motivului invitatiei;
d) sa puna in executare mandatele de aducere, mandatele de arestare si pe cele de executare a pedepselor, in conditiile prevazute de lege;
e) in cazul savarsirii unei infractiuni, al urmaririi unor infractori sau al unei actiuni teroriste, sa intre in incinta locuintelor, a unitatilor economice, a institutiilor publice ori particulare, a organizatiilor social-politice, indiferent de detinator sau de proprietar, precum si la bordul oricaror mijloace de transport romanesti, cu respectarea dispozitiilor legale;
f) sa efectueze, cu respectarea dispozitiilor legale, controale ale persoanelor si bagajelor, precum si ale vehiculelor aflate in circulatie, atunci cand exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unor infractiuni sau posibile actiuni teroriste;
g) sa efectueze controale si razii atunci cand exista indicii temeinice cu privire la savarsirea de infractiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infractiuni sau posibile actiuni teroriste;
h) sa poarte asupra sa armamentul si munitia necesare, indiferent daca este in uniforma sau echipat civil, si sa foloseasca, pentru indeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare, cu sau fara insemnele distinctive ale politiei;
i) sa foloseasca orice mijloace de transport si comunicatii, indiferent de proprietar sau detinator, persoana fizica ori persoana juridica, cu exceptia celor apartinand corpului diplomatic, pentru luarea unor masuri legale ce nu sufera amanare si nu pot fi aduse la indeplinire altfel; cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, si vor fi suportate din fondurile unitatilor de politie sau, dupa caz, de catre persoanele care au determinat interventia, nu mai tarziu de 15 zile;
j) sa foloseasca gratuit mijloacele de transport in comun in timpul serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din politia pentru transporturi, pe cele feroviare si navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimatiei de serviciu;
k) sa solicite sprijinul cetatenilor pentru urmarirea, prinderea, imobilizarea si conducerea la unitatile de politie a persoanelor care au comis fapte penale.
"l) sa procedeze, in conditiile legii, la cererea persoanelor interesate sau in scopul identificarii criminalistice a persoanelor care au savarsit infractiuni ori sunt suspecte de savarsirea unor infractiuni, la prelevarea sau, dupa caz, la procesarea de profile genetice, amprente papilare, imagini faciale, semnalmente, semne particulare si orice alte date biometrice, stocate in baza de date criminalistice." (completare adusa de Legea 60/2009)
(2) In exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege politistul are obligatia sa respecte intocmai drepturile si libertatile fundamentale ale omului, prevazute de lege si de Conventia europeana a drepturilor omului.
Art. 32. - (1) Pentru combaterea infractiunilor savarsite in conditiile crimei organizate ori in interesul urmaririi penale politia poate utiliza metoda livrarii supravegheate.
(2) Livrarea supravegheata constituie metoda folosita de institutiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea si sub controlul procurorului, care consta in permiterea trecerii sau circulatiei pe teritoriul tarii a drogurilor ori precursorilor si bunurilor care fac obiectul unor infractiuni sau ale caror detinere si comercializare sunt interzise, in scopul descoperirii activitatilor infractionale si al identificarii persoanelor implicate.
Art. 33. - (1) Pentru prevenirea si combaterea coruptiei, a criminalitatii transfrontaliere, a traficului de fiinte umane, terorismului, traficului de droguri, spalarii banilor, infractiunilor informatice si a crimei organizate, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane, cu aprobarea ministrului de interne si cu autorizarea procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe langa Curtea de apel, Politia Romana poate sa foloseasca informatori si politisti sub acoperire pentru culegerea de informatii in vederea folosirii acestora ca probe in timpul unui proces in instanta. Autorizarea procurorului va fi emisa in scris pentru o perioada de maximum 60 de zile si poate fi prelungita in aceleasi conditii pentru alte perioade de cate 30 de zile fiecare. Toate aceste autorizatii vor fi confidentiale si nu vor fi facute publice.
(2) Sursele de informare, metodele si mijloacele activitatii de culegere a informatiilor au caracter confidential si nu pot fi dezvaluite de nimeni in nici o imprejurare. Exceptie fac cazurile in care indatoririle functiei, nevoile justitiei sau legea impune dezvaluirea lor. In aceste situatii dezvaluirea se va face, dupa caz, cu asigurarea protectiei necesare.
(3) Prin activitatea de culegere, verificare si valorificare a datelor si informatiilor politistii nu trebuie in nici un fel sa lezeze sau sa ingradeasca in mod ilegal drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, viata privata, onoarea sau reputatia acestora.
(4) Ministerul de Interne asigura protectia si incadrarea in munca a politistilor care, lucrand sub acoperire, au fost deconspirati in imprejurari care exclud culpa acestora.
(5) Organizarea si functionarea activitatii de culegere a informatiilor pentru activitatea specifica politiei se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
(6) Ministrul de interne prezinta, anual sau ori de cate ori se impune, Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si comisiilor de specialitate ale Parlamentului Romaniei rapoarte referitoare la activitatea de culegere a informatiilor si fondurile utilizate in acest scop.
(7) Colectarea, stocarea si utilizarea datelor despre persoanele aflate in atentia politiei se fac in conformitate cu legea si cu principiile internationale privind protectia datelor.
Art. 34. - (1) Pentru descurajarea, impiedicarea si neutralizarea actiunilor agresive ale persoanelor care tulbura ordinea si linistea publica, actiuni ce nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, politistii pot folosi scuturi de protectie, casti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatica, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si paralizante, jeturi de apa, arme cu glont din cauciuc si catuse, caini de serviciu, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava.
(2) Mijloacele prevazute la alin. (1) pot fi folosite impotriva persoanelor care:
a) intreprind actiuni care pun in pericol integritatea corporala, sanatatea sau bunurile altor persoane;
b) blocheaza, in afara conditiilor legii, caile publice de circulatie, incearca sa patrunda, patrund fara drept sau refuza sa paraseasca sediile autoritatilor publice, ale partidelor politice, ale institutiilor si organizatiilor de interes public ori privat, pericliteaza in orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfasurarea normala a activitatii;
c) ultragiaza persoanele cu functii ce implica exercitiul autoritatii publice;
d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, indeplinirii solicitarilor legale ale politistului, numai daca exista o temere legitima ca prin actiunile lor pot pune in pericol integritatea corporala sau viata politistului.
(3) Folosirea mijloacelor prevazute la alin. (1) impotriva participantilor la actiunile agresive se va face in mod gradual, dupa avertizarea prealabila asupra utilizarii unor asemenea mijloace si acordarea timpului necesar pentru incetarea actiunilor si conformarea la solicitarile legale ale politistului; exceptie fac cazurile extreme. Orice actiune in public si in cazuri extreme se face prin anuntare: Politia!
(4) Folosirea mijloacelor prevazute la alin. (1) nu trebuie sa depaseasca nevoile reale pentru impiedicarea sau neutralizarea actiunilor agresive.
Art. 35. - (1) In caz de necesitate politistul poate folosi, in situatiile si in conditiile prevazute de lege, forta armelor albe sau a armelor de foc. Armele de foc se folosesc dupa somatia: Stai, stai ca trag!
(2) In cazurile de legitima aparare politistul poate folosi armele de foc, fara somatie.
(3) Folosirea armamentului din dotare pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, in conditiile si in situatiile prevazute de lege, inlatura caracterul penal al faptei .
Art. 36. - Se interzice folosirea mijloacelor prevazute la art. 34 si 35 impotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, impotriva persoanelor cu semne vadite de invaliditate si copiilor, cu exceptia cazurilor in care acestia infaptuiesc un atac armat sau in grup, care pune in pericol viata sau integritatea corporala a uneia ori mai multor persoane .
Art. 37. - (1) Politia Romana poate interveni in forta, in conditiile legii, impotriva celor care pun in pericol viata, integritatea sau sanatatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum si impotriva celor care ameninta cu distrugerea unor cladiri sau bunuri de interes public ori privat.
(2) Folosirea mijloacelor din dotare se face numai dupa avertizarea si somarea, prin mijloace de amplificare sonora, a participantilor la dezordine asupra necesitatii respectarii legii si ordinii publice. Daca dupa avertizare se incalca in continuare ordinea publica si legile, politistul numit ca sef al dispozitivului de ordine sau sefii ierarhici ii someaza pe participanti folosind formula: Prima somatie: Atentiune, va rugam sa parasiti... Vom folosi forta!, urmata de semnale sonore si luminoase. Daca dupa trecerea perioadei de timp necesare dispersarii cei somati nu se supun, se foloseste o ultima somatie, astfel: Ultima somatie: Parasiti... Se va folosi forta!
(3) Daca in astfel de situatii, precum si in cele prevazute de art. 47 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor se impune uzul de arma, in prealabil se va folosi o ultima somatie, astfel: Parasiti... Se vor folosi armele de foc!
(4) Folosirea mijloacelor de impiedicare si constrangere inceteaza de indata ce s-a restabilit ordinea publica.
Art. 38. - Fiecare situatie in care s-a facut uz de arma se raporteaza de urgenta ierarhic. De indata ce va fi posibil, raportul va fi intocmit in scris. Daca in urma uzului de arma s-a produs moartea sau vatamarea unei persoane, fapta se comunica de indata procurorului competent, potrivit legii.
Art. 39. - Politistul este obligat sa ia masurile necesare pentru inlaturarea pericolelor care ameninta ordinea publica sau siguranta persoanelor, in toate situatiile in care ia cunostinta direct ori cand este sesizat despre acestea.
Art. 40. - Politistul este obligat sa ia masurile necesare pentru ocrotirea vietii, sanatatii si integritatii corporale a persoanelor a caror paza o asigura si, in special, sa ia imediat masuri ca ingrijirile medicale sa le fie acordate de fiecare daca cand acestea se impun.
Art. 41. - (1) In exercitarea atributiilor de serviciu politistul este obligat sa prezinte insigna sau legitimatia de serviciu, dupa caz, pentru a-si face cunoscuta, in prealabil, calitatea, cu exceptia situatiilor in care rezultatul interventiei sau siguranta ulterioara a politistului ar fi periclitata.
(2) Inainte de intrarea in actiune sau efectuarea interventiei ce nu sufera amanare politistul este obligat sa se prezinte verbal, iar dupa incheierea oricarei actiuni sau interventii, sa se legitimeze si sa isi declare functia si unitatea de politie din care face parte.
Art. 42. - (1) Politistul este obligat sa verifice permanent competenta actiunilor sale.
(2) In efectuarea investigatiilor politistul este obligat sa se bazeze pe date sau informatii privind savarsirea unor fapte ilegale.

CAPITOLUL VI
Asigurarea logistica, materiala si financiara

Art. 43. - (1) Politia Romana poate detine in folosinta imobile, armament, munitie, echipamente si aparatura tehnica specifica, necesare pentru indeplinirea atributiilor prevazute de lege .
(2) Unitatile de politie utilizeaza, potrivit legii, un parc propriu de mijloace de transport, animale de serviciu si alte mijloace necesare pentru indeplinirea atributiilor prevazute de lege .
(3) Pe langa unitatile de politie se pot constitui sectii sau asociatii sportive.
(4) Inspectoratul General al Politiei Romane si unitatile teritoriale ale politiei pot avea cabinete medicale care sa asigure asistenta medicala la locul de munca, pot detine in folosinta baze de tratament si unitati de cazare a personalului si a membrilor lor de familie pe timpul cat se afla in misiune, concedii de odihna sau tratament medical.
Art. 44. - Inspectoratul General al Politiei Romane si unitatile teritoriale ale politiei folosesc locuinte de protocol, de serviciu, de interventie si sociale ce pot fi repartizate politistilor, celorlalti functionari publici si personalului contractual, precum si familiilor acestora.
Art. 45. - Dotarea Politiei Romane se realizeaza de catre Ministerul de Interne din fondurile alocate cu aceasta destinatie prin legea bugetului de stat si din alte surse constituite potrivit legii.
Art. 46. - Inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Romane este abilitat:
a) sa aprobe, in limitele competentelor sale, documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile proprii de investitii si sa urmareasca executarea acestora la termenele stabilite;
b) sa stabileasca normele de intrebuintare, intretinere si reparare pentru tehnica speciala din dotare;
c) sa execute controlul mijloacelor materiale si banesti repartizate unitatilor subordonate;
d) sa exercite orice alte atributii conferite prin actele normative, in domeniile asigurarii materiale si financiare.

CAPITOLUL VII
Dispozitii finale

Art. 47. - Politia Romana coopereaza cu institutii similare din alte state si cu organisme internationale de profil, pe baza intelegerilor la care Romania este parte, inclusiv prin ofiteri de legatura .
Art. 48. - (1) In interesul asigurarii ordinii publice si securitatii colective, la solicitarea Presedintelui Romaniei, cu aprobarea Parlamentului, efective ale Politiei Romane pot participa, in afara teritoriului national, la constituirea fortelor internationale de politie destinate unor misiuni de instruire, asistenta si cooperare politieneasca, precum si pentru actiuni umanitare.
(2) Pe timpul indeplinirii misiunilor prevazute la alin. (1) efectivele de politie participante vor avea statutul personalului detasat la organizatii internationale si vor beneficia de drepturile cuvenite potrivit legii.
Art. 49. - Infiintarea, organizarea si functionarea politiei comunitare pentru ordinea publica la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale se reglementeaza prin lege .
Art. 50. - Ziua Politiei Romane este 25 martie.
Art. 51. - Uniforma de politist, forma si continutul insignei si ale documentelor de legitimare a politistilor se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Art. 52. - Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 26/1994 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 18 mai 1994, cu modificarile si completarile ulterioare.
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna din 20 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR, PRESEDINTELE SENATULUI
VIOREL HREBENCIUC NICOLAE VACAROIU
Bucuresti, 23 aprilie 2002.
Nr. 218.