Drept Roman – Traditiunea

Traditiunea este un mod voluntar de dobandire a proprietatii care consta in remiterea posesiunii unui lucru in conditii fixate de cutuma. Traditiunea este un mod de dobandire de ius gentium.
Prin traditune se transfera: proprietate quiritara a lucrurilor nec mancipi, proprietatea pretoriana asupra lucrurilor mancipi, proprietatea peregrina si provinciala.
Prin traditiune se trece si posesiunea, despre care am amintit ca este o forma de protectie a insusirii lucrurilor.
Traditiunea este cunoscuta de Legea celor 12 table si, ar fi cel mai vechi mod de transfer al lucrurilor . La finele dreptului roman, traditiunea este singurul mod de instrainare deoarece mancipatiunea si in iure cession disparusera.
Pentru ca traditiunea sa treaca proprietatea, sunt necesare doua conditii: remitere efectiva a posesiunii unui lucru nec mancipi si o justa cauza.
Pentru dobandirea lucrului, este necesara remiterea efectiva a posesiunii: dobanditorul trebuie sa aiba corpus. Astfel, pentru un pamant, se cerea ca dobanditorul sa-l ia in posesiune efectiv, parcurgandu-i hotarele. De la inceputul principatului, se admit unele exceptii. Se considera ca s-a facut remiterea unei gramezi de lemne din momentul in care cumparatorul a pus pe cineva sa o pazeasca.
Termenul de traditiune longa manu apare intr-un text interpolate. Iavolenus socoate ca s-a facut traditiunea materiala (nuda traditio) in urmatorul caz: creditorul unui lucru ii da ordin debitorului sa-l puna la indemana sa (conspectus meo)
Creditorul dobandeste posesiunea efectiva a lucrului printr-o oarecum longa manu: se socoate ca dobanditorul are o mana atat de lunga incat poate lua in primire lucrul de la distanta.
Exista si o traditie brevi manu. Iustinian admite ca in Institute ca se poate transfera proprietatea lucrului chiar fara remiterea efectiva. Astfel, un lucru se gaseste la cineva in locatie, cu titlul de comodat sau de deposit. Proprietarul vinde lucrul chiriasului, comodatarului sau depozitarului. In aceste cazuri, nu mai este nevoie de o remitere materiala a lucrului, pentru ca el se gaseste in mana celui care urmeaza sa-l dobandeasca.
In asemenea situatii, proprietatea se transfera prin simpla vointa a partilor, simpla intentie. Acestea sunt cazuri de traditiune brevi manu, termen construit mai tarziu , pentru a fi simetric cu longa manu. Acelasi lucru se spune si in cazul in care se depune marfa intr-un hambar si predau cheile cumparatorului.
O siutuatie opusa o constituie constitutul posesor . Un proprietar care locuieste in casa sa, o vinde, ramanand in casa in calitate de chirias (conductor). Proprietarul isi schimba animus, intentia: pana la vanzare, poseda in calitate de proprietar.
De la vanzare, poseda pentru altul ( se constituit possessorem pro alio). De aici numele de constituit posesor.
Remiterea materiala a lucrului, ceea ce se numeste in texte, nuda tradition este susceptibila de numeroase interpretari.
Remiterea lucrului se poate face pentru a realize un depozit, un gaj, o donatie , o plata, o dare in plata, un abandon noxal, o vanzare, o dota.
In unele cazuri, remiterea lucrului confera posesiunea, cum este cazul gajului. In altele, transfera proprietatea in cazul unei donatii, dote, vanzari, plati, a unui abandon noxal.
Simpla remitere a lucrului nu transfera proprietatea (nuda tradition). Paulus ne spune : “niciodata simpla remitere nu transfera priprietatea, ci numai atunci cand o vanzare sau o alta justa cauza o precedeaza”
Justa cauza este actul juridic care precede remiterea lucrului si o motiveaza. Causa trebuie sa fie iusta, potrivita cu reguluile de drept. O cauza inusta nu serveste drept support juridic pentru transmiterea proprietatii.
Astfel, remiterea unui lucru de un sot catre celalalt cu scopul de a realiza o cauza ilicita, iniusta, fiindca donatia intre soti era interzisa (la o anumita epoca)
Solutiile juristilor clasici nu par a fi inspirate de o conceptie unitara. Ei au dat si decizii de speta bazate pe consideratii de ordin practice, de aceea ele sunt in unele cazuri contradictorii. Iulianus este de parere ca daca partile sunt de accord sa treaca proprietatea , remiterea posesiunii produce efectul dorit , chiar daca nu sunt de accord asupra justei cauza. Asa ar fi cand cineva crede ca trebuie sa remita un imobil in baza unui testament, iar cel ce primeste crede ca i se datoreaza in baza unei stipulatii. In acest caz, Iulianus nu vede pentru ce remiterea lucrului nu ar trece proprietatea. Deci, pentru el, neintelegerea asupra justei cauze, lipsa cauzei, nu are efecte negative asupra validitatii traditiei.
Traditia este pastrata ca mod de dobandire a proprietatii in dreptul modern, pentru lucrurile mobile. In ce priveste lucrurile mobile, in unele sisteme de drept, se distinge intre actul juridic in baza caruia se face trecerea proprietatii si actul juridic care trece proprietatea (traditia romana, remiterea lucrului de la mana ma mana). Acolo unde sunt carti funciare, vanzarea, donatia sau alt act juridic constituie cauza transferului si transferal are loc in baza unui alt act juridic , care este inscrierea in cartea funciara. Aici, intalnim deosebirea intre causa adquirendi (actul juridic care motiveaza trecerea proprietatii) si modus adquirendi (modul de transfer al proprietatii).
Codul civil german s-a inspirit din dreptul roman, atunci cand a stabilit ca proprietatea lucrului mobil se transmite prin remiterea lui cu conditia ca partenerii sa fie de accord ca remiterea este translativa de proprietate.
In dreptul intern român, cerintele pe care le-am infatisat sunt deseori mascate prin prezentatermenului de “predare” a lucrului; de fapt, “predarea” inseamna in termenii folositi de texte de cele mai multe ori “traditia”, “remiterea efectiva a lucrului” de la o parte la cealalta. (Vasile Jakota- drept roman)

Reportaj CFR

Turism balnear: Baile Herculane si Borsec - Romania te iubesc -

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

Romania te iubesc - Visul Chinezesc -

`

Mihai Eminescu - Dorinta

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Sã alergi, pe piept sã-mi cazi,
Sã-ti desprind din crestet valul,
Sã-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or sã-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or sã cada rinduri-rinduri.