DECIZII (continuare)

AN 2008 DRIL nr. 4
OBIECT
Evaziune fiscală. Legea contabilităţii
SOLUTIE
Fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 din C.pen, aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

AN 2008 DRIL nr.3
OBIECT
Mandat european de arestare. Data emiterii. Aplicarea legii în timp
SOLUTIE
În vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 302/2004, stabilesc că sintagma "care se emit ulterior intrării sale în vigoare" din conţinutul acestui text de lege se referă la mandatele europene de arestare emise de autorităţile române după data de 1 ianuarie 2007, iar nu la cele emise de autorităţile străine şi transmise României spre executare. În consecinţă, cererile de executare a mandatelor europene de arestare emise de autorităţile competente ale unui stat membru solicitant şi transmise spre executare autorităţilor judiciare române sunt admisibile.

AN 2008 DRIL nr.2
OBIECT
Tăinuire bunuri sustrase. Complicitate la furt.
SOLUTIE
În situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a aceluiaşi tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare şi a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracţiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită.

AN 2008 DRIL nr.1
OBIECT
Trafic de persoane Lipsire de libertate în mod ilegal.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 189 alin. 1-3 din C.pen privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire, şi ale art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, stabilesc:
1. Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189 alin. 1-3 din C.pen
2. Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din C.pen

AN 2007 DRIL nr.(83)
OBIECT
Reabilitare. Schimbare competenţă
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 494 teza I din C.pr.pen se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

AN 2007 DRIL nr.(82)
OBIECT
Plângere soluţie procuror. Respingere. Cheltuieli judiciare.
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 192 alin. 2 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: În cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 din C.pr.pen împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.

AN 2007 DRIL nr.(81)
OBIECT
Evadare. Pedeapsă ce se execută
SOLUTIE
Sintagma "pedeapsa ce se execută", conţinută în dispoziţiile art. 269 alin. 3 din C.pen , se interpretează în sensul că se referă la pedeapsa rămasă de executat din pedeapsa în a cărei executare se afla condamnatul la momentul evadării.
_____________________________________________________________________________________
Art. 269 alin 3: Pedeapsa aplicata pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăşi maximul general al închisorii
_____________________________________________________________________________________

AN 2007 DRIL nr.(76)
OBIECT
Obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara în cursul up. Luarea măsurii în cursul judecăţii
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 145 şi 1451 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara dispuse ori prelungite fie de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menţinute de către instanţa de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1 din C.pr.pen

AN 2007 DRIL nr.(75)
OBIECT
Inculpat minor. Suspendare condiţionată a executării pedepsei.
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 110(') alin. 1 din C.pen se interpretează în sensul că în cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în condiţiile art. 110 din acelaşi cod, şi nu potrivit art. 862 alin. 1 din C.pen.

AN 2007 DRIL nr.(74)
OBIECT
Pedepse accesorii. Aprecierea aplicării.
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 71 din C.pen referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I - c) din C.pen nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.pen.

AN 2007 DRIL nr.(71)
OBIECT
Măsuri asigurătorii. Plângere. Competenţă
SOLUTIE
Competenţa de a soluţiona plângerea formulată în temeiul art. 168 din C.pr.pen revine procurorului în cursul urmăririi penale şi, respectiv, instanţei de judecată în cursul judecăţii.

AN 2007 DRIL nr.(70)
OBIECT
Contopire pedepse în căi atac.
SOLUTIE
Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.

AN 2007 DRIL nr.(69)
OBIECT
Recuzare. Soluţionare. Compunere complet
SOLUTIE
Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se judecă de complete constituite în compunerea prevăzută de lege pentru soluţionarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural, respectiv în compunerea de un judecător în cauzele în primă instanţă, de doi judecători în apel şi de trei judecători în recurs.

AN 2007 DRIL nr.(68)
OBIECT
Plângere prealabilă. Dezînvestire. Recurs
SOLUTIE
Hotărârile pronunţate în temeiul art. 285 teza I din C.pr.pen, prin care instanţa sesizată în mod greşit cu o plângere prealabilă o trimite organului competent, sunt sentinţe supuse recursului, în condiţiile art. 332 alin. 4 din C.pr.pen.

AN 2007 DRIL nr.(67)
OBIECT
Liberare condiţionată. Momentul examinării condiţiilor
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 59-61 din C.pen, ale art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi ale art. 450 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: Cererea de liberare condiţionată va fi examinată de instanţă, sub aspectul îndeplinirii tuturor condiţiilor legale, la momentul judecării acesteia, şi nu la momentul introducerii ei.

AN 2007 DRIL nr.(66)
OBIECT
Accident circlaţie. Vătămarea integrităţii corporale
SOLUTIE
Sintagma "vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane", conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată , se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din C.pen.

AN 2007 DRIL nr.(65)
OBIECT
Arestare preventivă. Restituire. Durată maximă
SOLUTIE
În interpretarea dispoziţiilor art. 332 din C.pr.pen, cu referire la art. 159 alin. 13 ultima teză din C.pr.pen, stabilesc că, în situaţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, durata maximă a arestării preventive nu poate depăşi 180 de zile, calculată prin adiţionarea tuturor perioadelor anterioare din cursul urmăririi penale şi ulterioare restituirii cauzei la procuror.

AN 2007 DRIL nr.(64)
OBIECT
Plângere soluţie procuror. Asistenţa juridică neobligatorie
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 171 alin. 3 din C.pr.pen se interpretează în sensul că: Asistenţa juridică nu este obligatorie, pentru petenţi sau intimaţi, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 2781 din C.pr.pen

AN 2007 DRIL nr.(60)
OBIECT
Revizuire. Alte motive. Inadmisibilitate
SOLUTIE
Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din C.pr.pen este inadmisibilă.
____________________________________________________________________________________
Art. 89 (1) Părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat in procesul de instruire, sau de examinatorul autorităţii competente, aflat in timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat intr-un accident de circulaţie in urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea politiei care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
_____________________________________________________________________________________

AN 2007 DRIL nr.(59)
OBIECT
Confiscare. Legea nr. 78/2000. C.pen
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se interpretează în sensul că:
- dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, privind nepedepsirea făptuitorului şi restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii, sunt aplicabile numai infracţiunilor prevăzute de legea specială;
- dispoziţiile art. 255 alin. 3 şi 5 din C.pen sunt aplicabile numai infracţiunilor încadrate exclusiv conform art. 255 din C.pen, nefiind aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv ale art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000.

AN 2007 DRIL nr.(58)
OBIECT
Parte vătămată minor Cheltuieli judiciare.
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi pct. 2 lit. b) şi c) din C.pr.pen se interpretează în sensul că: În cazul în care partea vătămată este minor, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei vor fi suportate de minorul parte vătămată, prin reprezentant legal.

AN 2007 DRIL nr.(57)
OBIECT
Plângere acte procuror. Inadmisibilitate
SOLUTIE
Plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. 1 din C.pr.pen, este inadmisibilă.

AN 2007 DRIL nr.(51)
OBIECT
Inculpat minor devine major în timpul procesului. Aplicarea pedepsei accesorii.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 64 C.pen şi art. 71 C.pen:
Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din C.pen . este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

AN 2007 DRIL nr.(50)
OBIECT
Înlocuirea amendă cu închisoarea. Executare
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 631 din C.pen se interpretează în sensul că, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, pedeapsa ce se stabileşte de instanţă nu poate fi decât cu executare efectivă.

AN 2007 DRIL nr.(49)
OBIECT
Trafic de persoane. Subiect pasiv multiplu
SOLUTIE
Traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.

AN 2007 DRIL nr.(48)
OBIECT
Plângere soluţie procuror. NUP şi clasare.
SOLUTIE
În cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei şi dispoziţiei din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanţa învestită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. c) din C.pr.pen

AN 2007 DRIL nr.(34)
OBIECT
Reabilitare. Cale de atac.
SOLUTIE
Dispoziţiile art. 501 din C.pr.pen . se interpretează în sensul că:
1. hotărârile pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt supuse atât apelului, cât şi recursului;
2. hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 sunt supuse numai căii ordinare de atac a recursului, în condiţiile art. 3851 alin. 1 lit. f) din C.pr.pen.

AN 2007 DRIL nr.(31)
OBIECT
Tâlhărie. Violare de domiciliu. Concurs
SOLUTIE
1. Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din C.pen şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c) din C.pen.
2. Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o curte sau într-un loc împrejmuit ce ţine de domiciliul persoanei, urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din C.pen şi infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 din C.pen, cu excepţia circumstanţei incriminate în art. 211 alin. 21 lit. c) din C.pen.

AN 2007 DRIL nr.XXX
OBIECT
Infractor minor. Contopire pedepse şi măsuri educative
SOLUTIE
În situaţia cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 449 din C.pr.pen, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din C.pen, în sensul aplicării sancţiunii rezultante celei mai grele.

AN 2007 DRIL nr.XXIX
OBIECT
Internare medicală. Respingere. Cheltuieli judiciare avansate de stat
SOLUTIE
În cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii internării medicale cu obligarea la tratament medical, formulată de persoana internată, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia rămân în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. 3 din C.pr.pen.
_____________________________________________________________________________________
a) dreptul de a alege si de a fi ales în autorităţile publice sau in funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
d) drepturile părinteşti;
Art. 501: Hotărârea prin care instanţa rezolva cererea de reabilitare este supusa apelului, iar hotărârea pronunţată de instanţa de apel este supusa recursului
___________________________________________________________________________________

AN 2007 DRIL nr.XXVII
OBIECT
Asistenţă juridică. Lipsă calitate avocat
SOLUTIE
Asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.

AN 2007 DRIL nr. XXVI
OBIECT
Infracţiuni în legătură cu îndatoririle de serviciu. Militari. Competenţă
SOLUTIE
În cauzele ce au ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 331-352 din C.pen, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de personalul militar al fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 293/2004:
a) şi înregistrate pe rolul instanţelor militare înaintea actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţelor militare, în condiţiile art. 40 din C.pr.pen şi art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003;
b) şi înregistrate pe rolul instanţelor ulterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat, competenţa judecării lor revine instanţei civile.


AN 2007 DRIL nr. XXV
OBIECT
Liberare condiţionată. Infracţiuni comise anterior Legii 140/1996
SOLUTIE
În cazul cererilor de liberare condiţionată formulate potrivit art. 59 şi 60 din C.pen pentru infracţiuni comise anterior adoptării Legii nr. 140/1996, fracţiunile din pedepsele aplicate ce trebuie executate sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale mai sus arătate, nemodificate prin actul normativ indicat.

AN 2007 DRIL nr. XXIV
OBIECT
Inculpaţi cetăţeni străini. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
SOLUTIE
Stabilesc că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută în legea penală română în conţinutul art. 64 din C.pen, se aplică în condiţiile art. 65 din acelaşi cod şi inculpaţilor cetăţeni străini.

AN 2007 DRIL nr. XIX
OBIECT
Fals privind identitatea comis în străinătate
SOLUTIE
Fapta cetăţeanului român aflat în străinătate de a se prezenta sub o identitate falsă autorităţilor unui stat străin constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. 1 teza I din C.pen.

AN 2007 DRIL nr. XVIII
OBIECT
Recidivă postcondamnatorie şi recidivă postexecutorie
SOLUTIE
În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se reţină că acea infracţiune a fost săvârşită atât în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât şi în cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi ale art. 37 lit. b) din C.pen

AN 2007 DRIL nr. XVII
OBIECT
Plângere soluţii procuror. Hotărâre. Revizuire
SOLUTIE
Cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din C.pr.pen, este inadmisibilă.

AN 2007 DRIL nr. XVI
OBIECT
Trafic de persoane. proxenetism
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor incriminatorii ale art. 329 din C.pen şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din C.pen este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din C.pen, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din C.pen.
În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I şi II din C.pen.
În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. 1 din C.pen sau art. 329 alin. 2 tezele I şi II din C.pen, după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

AN 2007 DRIL nr. VIII
OBIECT
Consecinţe deosebit de grave. Aplicare lege penale mai favorabile.
SOLUTIE
În aplicarea art. 14 C.pen şi art. 15 C.pen, art. 146 C.pen şi art. 461 C.pen: Instanţa, învestită, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimă din C.pr.pen, în cadrul contestaţiei la executare în care se invocă modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", potrivit art. 146 din C.pen, nu poate schimba încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi, apoi, reduce pedeapsa aplicată în cauză, întrucât modificarea înţelesului noţiunii de "consecinţe deosebit de grave", prevăzută de textul sus-menţionat, nu este identică cu cerinţa de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, la care se referă textele art. 14 şi 15 din C.pen, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 458 şi, respectiv, art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultimă din C.pr.pen.

AN 2007 DRIL nr. VII
OBIECT
Arestare. Recurs. Incompatibilitate
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 48 alin. 1 lit. a teza ultimă din C.pr.pen: Judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, în cursul urmăririi penale, nu devine incompatibil să judece un nou recurs, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus în aceeaşi fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive în aceeaşi cauză.

AN 2007 DRIL nr. I
OBIECT
Ucidere din culpă. Alcool. Infracţiune complexă
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 178 C.pen:
1. Faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din C.pen, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din C.pen
3. Uciderea unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibaţie alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracţiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din C.pen

AN 2006 DRIL nr. XXXVII
OBIECT
Arestare provizorie extrădare. Compunere complet
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu referire la art. 44 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 şi a art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005: Cererea de arestare provizorie, în vederea extrădării, precum şi cererea de prelungire a acestei măsuri se judecă în complet format dintr-un singur judecător.

AN 2006 DRIL nr. XXXVI
OBIECT
Sesizare Curte Constituţională Respingere. Recurs.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată: Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.

AN 2006 DRIL nr. XXXV
OBIECT
Lipsă pericol social. Concurs de infracţiuni
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 181 din C.pen: În cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care, în accepţiunea textului de lege menţionat, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ, conform dispoziţiilor art. 91 din C.pen.

AN 2006 DRIL nr. XXXIV
OBIECT
Amânare/întrerupere execuare pedeapsă, revizuire, contestaţie executare. Retragere cerere
SOLUTIE
Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.

AN 2006 DRIL nr. XXXI
OBIECT
Paşaport. Condamnare. Executare măsură.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 112/2001: În cazul hotărârii de condamnare pronunţate în temeiul art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 , măsurile prevăzute în art. 5 din acelaşi act normativ sunt duse la îndeplinire de către Direcţia Generală de Paşapoarte, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor, cărora le revine această atribuţie specifică, pe baza comunicării de către instanţă a dispozitivului hotărârii de condamnare.

AN 2006 DRIL nr. XXX
OBIECT
Revizuire. Schimbare competenţă.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 401 din C.pr.pen: Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificării dispoziţiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenţa de a judeca fondul cauzei în primă instanţă.

AN 2006 DRIL nr. XXIX
OBIECT
Inculpat lipsă, dar reprezentat. Termen de atac
SOLUTIE
Termenul de declarare a apelului şi recursului pentru inculpatul care a lipsit atât de la dezbateri, cât şi de la pronunţare, chiar dacă a fost reprezentat de apărător, curge de la comunicare.

AN 2006 DRIL nr. XXVIII
OBIECT
Inculpat minor. Pedeapsa prevăzută de lege. Arestarea preventivă.
SOLUTIE
În aplicarea prevederilor art. 160 ind. h alin. 1 din C.pr.pen: În cazul învinuiţilor sau inculpaţilor minori între 14 şi 16 ani, prin „pedeapsă prevăzută de lege” în accepţiunea reglementării din art. 160h alin. 1 C.pr.pen se înţelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 109 din C.pen.

AN 2006 DRIL nr. XXVII
OBIECT
Împăcare părţi. Constatare
SOLUTIE
În aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b, cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h teza a II-a din C.pr.pen: Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

AN 2006 DRIL nr. XXIV
OBIECT
Dispozitivul hotărârii. Pronunţare în şedinţă publică. Lipsă menţiune
SOLUTIE
În aplicarea prevederilor art. 310, art. 357 alin. 4 şi ale art. 358 din C.pr.pen: Dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate prin art. 197 alin. 1 şi 4 din C.pr.pen, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, iar anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei.

AN 2006 DRIL nr. XX
OBIECT
Tulburare de posesie. Sesizare instanţă
SOLUTIE
Pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 din C.pen, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din titlul IX al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, sesizarea instanţei se face din oficiu, prin rechizitoriu.

AN 2006 DRIL nr. XIX
OBIECT
Acte vamale false. Uz de fals
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 291 din C.pen: Fapta de folosire, cu vinovăţie, de acte vamale false la Registrul Auto Român, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării acestuia, constituie infracţiunea de uz de fals prevăzută în art. 291 din C.pen.
__________________________________________________________________________________
Art. 5 din OUG nr 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului tarii de cetăţeni romani sau de persoane fără cetăţenie domiciliate in România: Cetăţeanului roman condamnat in temeiul dispoziţiilor art. 1-3 i se refuza eliberarea paşaportului sau, după caz, i se suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o perioada de 5 ani.
Art. 160h alin.1: Minorul intre 14 si 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât daca pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viata sau închisoarea de 10 ani ori mai mare si o alta măsură preventivă nu este suficientă.
____________________________________________________________________________________

AN 2006 DRIL nr. XVIII
OBIECT
Decizie în apel. Măsuri preventive. Recurs
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 385 ind. 1 alin. 1 lit. e teza finală din C.pr.pen: Deciziile pronunţate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condiţiile art. 141 din C.pr.pen raportat la art. 160b alin. 4 din acelaşi cod.

AN 2006 DRIL nr. XVI
OBIECT
Suspendare condiţionată a executării pedepsei
SOLUTIE
La aplicarea art. 81, 861 şi 867 din C.pen, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, va fi avută în vedere pedeapsa stabilită în textul de încriminare, iar nu cea redusă conform art. 16 din aceeaşi lege.

AN 2006 DRIL nr. XV
OBIECT
Plângere soluţii procuror. Reţinere spre judecare. Incompatibilitate
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c) din C.pr.pen, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.

AN 2006 DRIL nr. XIV
OBIECT
Consecinţe deosebit de grave. Infracţiune continuată
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 146 din C.pen: În cazul infracţiunii continuate, caracterul de "consecinţe deosebit de grave" se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

AN 2006 DRIL nr. VIII
OBIECT
Liberarea condiţionată. Termen de reînnoire
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 59 C.pen: Fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare condiţionată se impune în toate cazurile în care soluţia se întemeiază pe neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de textele art. 59 şi următoarele din C.pen, inclusiv în situaţia în care perioada rămasă de executat până la împlinirea fracţiunii legale este mai mică sau egală cu un an.
În cazul în care cererea sau propunerea de liberare condiţionată se respinge pentru neîndeplinirea condiţiei privitoare la fracţiunea prevăzută de art. 59 şi următoarele din C.pen, iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare de un an, instanţa va stabili ca cererea sau propunerea să fie reînnoită potrivit art. 450 alin. 2 din C.pr.pen, în termen de un an de la data împlinirii fracţiunii prevăzute de art. 59 şi următoarele din C.pen

AN 2006 DRIL nr. VII
OBIECT
Arestare preventivă. Neverificare termen. Încetarea de drept.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 140 alin. 1 lit. a din C.pr.pen, stabileşte: Neverificarea de către instanţă, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de zile, la care se referă art. 160b alin. 1 din C.pr.pen, a inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani înainte de expirarea duratei de 30 de zile prevăzute în art. 160h alin. 2 din C.pr.pen, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani înainte de expirarea duratei de 40 de zile prevăzute în art. 160h alin. 3 din C.pr.pen atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi şi punerea lor de îndată în libertate.

AN 2006 DRIL nr. VI
OBIECT
Recuzare. Toţi judecătorii. Neindicare caz
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din C.pr.pen, stabilesc: Neindicarea concretă, în cuprinsul cererii de recuzare care priveşte întreaga instanţă, a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător atrage respingerea cererii ca nefondată.

AN 2006 DRIL nr. V
OBIECT
Intenţie de omor a două persoane. Un decedat. Încadrare juridică
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 176 C.pen:
Actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite în aceeaşi împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracţiunea de omor - simplu, calificat sau deosebit de grav - comisă asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs. Agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b) din C.pen nu este aplicabilă în cazul faptelor menţionate.

AN 2006 DRIL nr. II
OBIECT
Furt de cabluri şi instalaţii. Încadrarea juridică.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 209 alin. 3 lit. h din C.pen: Fapta de însuşire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii constituie infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin.3 lit. h C.pen numai dacă, în momentul sustragerii, acestea erau efectiv integrate într-o reţea sau într-un sistem de comunicaţii aflat sau nu în funcţiune.
____________________________________________________________________________________
Încheierea poate fi atacata separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore si curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.
Art. 16 din Legea 143/2000: Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
____________________________________________________________________________________

AN 2006 DRIL nr. I
OBIECT
Schimbarea încadrării. Lipsă incompatibilitate.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din C.pr.pen: Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţată înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.

AN 2005 DRIL nr. XIX
OBIECT
Amânarea executării pedepsei închisorii. Data producerii efectelor.
SOLUTIE
În aplicarea art. 460 C.pr.pen, amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii.

AN 2005 DRIL nr. XVIII
OBIECT
Trafic droguri. Confiscare mijloc transport
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b din C.pen şi ale art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracţiunii de trafic de droguri: Măsura de siguranţă a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din C.pen, numai în cazul în care se dovedeşte că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalităţile normative ale infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum şi în cazul în care se dovedeşte că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracţiuni.

AN 2005 DRIL nr. XVII
OBIECT
Măsuri preventive. Minută. Obligativitate
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 309 din C.pr.pen, stabilesc: În cazurile în care judecătorul sau instanţa se pronunţă prin încheiere asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancţiunea nulităţii absolute.

AN 2005 DRIL nr. XV
OBIECT
Netrimitere în judecată. Desfiinţare înscris falsificat.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. 3 lit. a din C.pr.pen şi a dispoziţiilor art. 184 din Codul de procedură civilă:
1. În cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluţie de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
2. În celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine părţilor.

AN 2005 DRIL nr. XIV
OBIECT
Suspendare condiţionată. Graţiere condiţionată. Efecte
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 120 alin. 2 din C.pen: Efectele graţierii condiţionate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 82 din C.pen cu durata pedepsei graţiate, se produc imediat şi nu după împlinirea termenului condiţie prevăzut de legea de graţiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86 din C.pen.

AN 2005 DRIL nr. XIII
OBIECT
Plângere soluţie procuror. Sesizare directă a instanţei. Inadmisibilitate
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 278 ind. 1 din C.pr.pen: Plângerea adresată direct instanţei de judecată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, dată de procuror, fără ca acestea să fie atacate, în prealabil, conform art. 278 din C.pr.pen, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă.

AN 2005 DRIL nr. XII
OBIECT
Măsuri preventive. Respingere cerere. Inadmisibilitate recurs.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 140 ind. 3 alin. 1 şi ale art. 141 din Codul de pr. penală:
1. Încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.
2. Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.

AN 2005 DRIL nr. X
OBIECT
Concurs de infracţiuni. Graţiere.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 34, cu referire la art. 120 din C.pen:
1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au fost graţiate parţial.
2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai pedeapsa rezultantă.

AN 2005 DRIL nr. IX
OBIECT
Emitere cec fără acoperire. Încadrare juridică.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 215 din C.pen:
1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau asupra unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din C.pen.
2. Dacă beneficiarul cecului are cunoştinţă, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

AN 2005 DRIL nr. VIII
OBIECT
Plângere prealabilă contra poliţist. Competenţă
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea 218/2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin art. IV din Legea nr. 281/2003: În cazul infracţiunilor prevăzute de art. 279 alin. 2 lit. a) din C.pr.pen, săvârşite de poliţişti care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare, plângerea prealabilă se adresează procurorului, iar acesta, după efectuarea urmăririi penale, poate sesiza instanţa competentă prin rechizitoriu.

AN 2005 DRIL nr. V
OBIECT
Infracţiuni de corupţie. Compunere complet
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005:
1. Infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi orice alte cauze derivate din cele prevăzute în această lege se judecă în primă instanţă, la judecătorii, tribunale şi curţile de apel, de complete formate dintr-un singur judecător.
2. În cazul infracţiunilor de corupţie săvârşite de alte persoane decât cele menţionate în Legea nr. 78/2000, completele de judecată se constituie potrivit dispoziţiilor cu caracter general cuprinse în art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.

AN 2005 DRIL nr. IV
OBIECT
Omor asupra rudelor. Agravantă.
SOLUTIE
În cazul infracţiunii de omor calificat prevăzute de art. 174 alin. 1, raportat la art. 175 alin. 1 lit. c) din C.pen, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. b) din acelaşi cod privind circumstanţa agravantă ce se referă la săvârşirea infracţiunii "prin violenţe asupra membrilor familiei".

AN 2005 DRIL nr. III
OBIECT
„Act sexual de orice natură”
„Acte de perversiune sexuală”
SOLUTIE
In aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, cu referire la art. 198 şi 201 din C.pen:
1. Prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 din C.pen, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
2. Prin acte de perversiune sexuală, în accepţiunea prevederilor art. 201 din C.pen, se înţelege orice alte modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale decât cele arătate la pct. 1.

AN 2005 DRIL nr. II
OBIECT
Viol asupra rudei. Incest. Concurs de infracţiuni.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b din C.pen, referitoare la concursul de infracţiuni: Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 din C.pen şi alin. 2 lit. b1) din acelaşi articol (dacă victima locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul), cât şi infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din C.pen, în concurs ideal.

AN 2005 DRIL nr. I
OBIECT
Societate de asigurare. Calitate procesuală.
SOLUTIE
În aplicarea art. 54 alin. 4 şi ale art 57 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, stabileşte: Societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

AN 2004 DRIL nr. I
OBIECT
Infracţiune cu efecte complexe. Despăgubiri pentru vătămări/deces şi pentru distrugere.
SOLUTIE
În aplicarea dispoziţiilor art. 14 din C.pr.pen şi ale art. 998 din Codul civil, stabileşte că instanţa penală învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, este învestită să judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte.

AN 2002 DRIL nr. III
OBIECT
Administrator asociaţie. Delapidare.
SOLUTIE
În temeiul dispoziţiilor art. 26 lit. b din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată, precum şi ale art. 4142 din C.pr.pen, se stabileşte că administratorul asociaţiei de proprietari sau de locatari are calitatea de funcţionar, iar fapta acestuia de însuşire, folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare.

AN 1998 DRIL nr. 6
OBIECT
Infractori minori. Pedeapsa prevăzută de lege. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
SOLUTIE
În cazul infractorilor minori, prin „pedeapsa prevăzută de lege” în sensul art. 81 alin. 3 din C.pen se înţelege pedeapsa rezultată din aplicarea dispoziţiilor de reducere ale art. 109 alin. 1 din C.pen la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. Ca urmare, minorului i se poate suspenda condiţionat executarea pedepsei închisorii de cel mult 3 ani şi, respectiv, de cel mult 2 ani în caz de concurs de infracţiuni, atunci când limita de până la 12 ani ale pedepsei prevăzute de lege este determinată de aplicarea dispoziţiei de reducere înscrisă în art. 109 alin. 1 din C.pen

AN 1987 DÎTS nr. 2
OBIECT
Liberare condiţionată
Act de graţiere. Caracter graţiere
Nouă infracţiune în perioada de liberare şi termenul graţierii.
Nouă infracţiune în perioada de liberare şi termenul graţierii.
Împlinirea termenului de liberare şi a celui de graţiere. Data efectelor graţierii.
Condamnare în primă instanţă. Graţiere intervenită în recurs.
SOLUTIE
1. Condamnatul pentru care, anterior adoptării actului de graţiere, s-a dispus liberarea condiţionată ori încetarea obligării la muncă corecţională beneficiază de graţiere condiţionată.
În cazul săvârşirii de către condamnat a unei infracţiuni intenţionate, înainte de împlinirea duratei pedepsei, cât şi a termenului de condiţie prevăzut în actul de graţiere, el pierde beneficiul graţierii şi se aplică prevederile art. 61 sau, după caz, ale art. 86/7 alin. 2 C.pen.
Dacă cel condamnat săvârşeşte o infracţiune intenţionată după împlinirea duratei pedepsei, dar înainte de împlinirea termenului prevăzut de actul de graţiere, el pierde beneficiul graţierii, fără alte efecte privind executarea pedepsei.
În situaţia când cel liberat condiţionat sau condamnatul pentru care s-a dispus încetarea obligării la muncă corecţională nu a săvârşit o altă infracţiune intenţionată până la împlinirea duratei pedepsei, precum şi a termenului de condiţie prevăzut de actul de graţiere, graţierea îşi produce toate efectele de la data adoptării actului de graţiere.

2. Prevederile art. 416 pct. 1 lit. b C.pr.pen nu se aplică decât în cazul când după pronunţarea hotărârii primei instanţe a intervenit o graţiere care priveşte numai pedepsele definitiv pronunţate de instanţe.
În cazul graţierii privitoare la faptele săvârşite până la data adoptării actului legislativ de graţiere, prevederile art. 416 lit. b C.pr.pen. nu sunt aplicabile.

1987 DÎTS nr. 1
OBIECT
„Data săvârşirii infracţiunii”. Efecte. Încadrare juridică
„Data săvârşirii infracţiunii”. Infracţiuni continue şi continuate. Consecinţe juridice.
SOLUTIE
1. În cazurile când legea penală prevede că anumite efecte juridice se produc în raport cu data săvârşirii infracţiunii, prin această expresie se înţelege data actului de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii, iar nu data consumării acesteia prin producerea rezultatului.
Încadrarea juridică a faptei va fi dată însă în raport cu rezultatul produs, în toate cazurile când încadrarea este condiţionată de producerea unui anumit rezultat.
2. în cazul infracţiunilor continue data săvârşirii este aceea a încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, acesta este data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
În raport cu această dată se produc consecinţele juridice referitoare la aplicarea legii penale în spaţiu şi în timp, minoritate, prescripţia răspunderii penale, amnistie şi graţiere, precum şi orice alte consecinţe care sunt condiţionate de epuizarea activităţii infracţionale.
Celelalte consecinţe ale infracţiunilor continue şi continuate, cum sunt cele referitoare la stabilirea stării de recidivă, revocarea liberării condiţionate, a suspendării condiţionate a executării pedepsei, a obligării la muncă corecţională, la înlăturarea beneficiului graţierii, la întreruperea cursului prescripţiei şi a termenului de reabilitare, se produc din momentul în care elementele constitutive ale infracţiunii sunt întrunite, potrivit legii, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală.
___________________________________________________________________________________
Hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării, când după această dată a intervenit o graţiere şi condamnatul nu a declarat recurs sau şi-a retras recursul în vederea beneficiului graţierii.
___________________________________________________________________________________
AN 1986 DÎTS nr. 1
OBIECT
Asistenţa medicală a victimei. Acţiune civilă.
SOLUTIE
Obligarea persoanelor care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane, să suporte cheltuielile necesitate de asistenţa medicală acordată acesteia, poate forma, după caz, obiect al acţiunii civile din cadrul procesului penal, ori al acţiunii introduse la instanţa civilă.
Când persoana a cărei sănătate a fost lezată beneficiază de gratuitatea asistenţei medicale, făptuitorul este obligat, conform art. 188 din Legea nr. 3/1978, să suporte cheltuielile necesitate de îngrijirile acordate persoanei vătămate. În acest caz, instituţia sanitară are calitatea de parte în proces.
În cadrul procesului penal, acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, în favoarea instituţiei sanitare care a acordat asistenţa medicală.
Când persoana a cărei sănătate a fost lezată nu beneficiază, în condiţiile prevăzute de lege, de gratuitatea asistenţei medicale, aceasta va suporta costul îngrijirilor şi va fi despăgubită de făptuitor şi pentru aceste daune în cadrul procesului penal sau, după caz, al celui civil. Când persoana vătămată suportă cheltuielile de asistenţă medicală, instituţia sanitară nu are calitatea de parte în proces.
La soluţionarea acţiunii civile instanţele vor aplica prevederile din legea civilă privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor în privinţa cărora operează răspunderea pentru altul, răspunderea pentru daune în cazul culpei comune a făptuitorului şi persoanei vătămate, precum şi toate celelalte dispoziţii legale ce constituie dreptul comun în această materie.

AN 1976 DÎTS nr. 2
OBIECT
1. Pruncucidere. Expertiză medico-legală.
2. Pruncucidere. Complice, instigator.
3. Uciderea noului-născut. Mama
4. Uciderea noului-născut. Altă persoană
SOLUTIE
1. Pentru ca suprimarea vieţii copilului de către mamă să poată fi considerată infracţiune de pruncucidere în sensul art.177 C.pen, trebuie să rezulte că uciderea, imediat după naştere, a fost săvârşită de mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.
Pentru dovedirea împrejurării că suprimarea vieţii copilului a avut loc „imediat după naştere”, precum şi a faptului că mama şi-a ucis copilul în timp ce se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, pe lângă alte mijloace de probă, este necesară şi efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se ateste că, în împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, mama a acţionat în condiţiile menţionate.
Dacă expertiza medico-legală nu a fost efectuată imediat după naştere, expertul medico-legal, în concluziile sale, va ţine seama şi de împrejurările de fapt care rezultă din actele de cercetare penală ori judecătorească.
2. Activităţile complicelui ori instigatorului la suprimarea vieţii copilului nou-născut, imediat după naştere, de către mama care s-a aflat într-o stare de tulburare pricinuită de naştere, se consideră complicitate ori instigare la infracţiunea de omor calificat (art.175 lit.d sau, după caz, şi lit.a ori c din acelaşi articol), iar nu la infracţiunea de pruncucidere.
3. În lipsa unor elemente circumstanţiale care să justifice încadrarea faptei ca infracţiune de pruncucidere, activitatea mamei de a fi suprimat viaţa copilului nou-născut urmează să fie încadrată în dispoziţiile art. 175 lit. c şi d din C.pen. Dacă din probe rezultă că mama copilului a acţionat cu premeditare, se va reţine, ca element circumstanţial al omorului calificat, şi cel prevăzut la lit. a din art. 175 C.pen.
În cazul încadrării juridice a faptei mamei potrivit alin. 1 de mai sus, activităţile celorlalţi participanţi urmează să fie încadrate în dispoziţiile art. 175 lit. d C.pen, iar, dacă au acţionat cu premeditare ori sunt rude apropiate, încadrarea se va face, după caz, şi în lit. a sau c din acelaşi text de lege.
4. Dacă uciderea nou-născutului a fost comisă de o altă persoană, activitatea de participare a mamei urmează să fie încadrată ca instigare, complicitate sau coautorat la infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. c şi d din C.pen, sau şi de la lit. a din menţionatul text, în cazul în care a acţionat cu premeditare.

AN 1975 DÎTS nr. 2
OBIECT
Conducător auto. Alcoolemie. Ucidere din culpă
SOLUTIE
Faptele unui conducător de autovehicul cu tracţiune mecanică de a conduce pe drumurile publice un astfel de vehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau aflându-se în stare de ebrietate, de a ucide din culpă – în aceste împrejurări – o persoană, constituie infracţiunea complexă de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 3 C.pen.

AN 1974 DÎTS nr. 7
OBIECT
Însuşire bunuri de către soţ. Încadrare juridică. Furt. Abuz de încredere
SOLUTIE
Fapta unuia dintre soţi de a lua din posesia sau detenţia legitimă a celuilalt soţ, fără consimţământul acestuia, a unuia sau a mai multor bunuri comune, cu scopul, neîndoielnic stabilit, al însuşirii lor pe nedrept, constituie infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 şi 3 C.pen.
Fapta unuia dintre soţi de a-şi însuşi sau de a dispune pe nedrept de unul sau mai multe bunuri comune, aflate în deţinerea sa exclusivă, săvârşită cu intenţie, adică având reprezentarea prejudiciului material cauzat celuilalt soţ, unită cu voinţa producerii acestui rezultat - constituie infracţiunea de abuz de încredere prev. de art.213 C.pen.
În cauzele de acest fel, pretenţiile civile vor fi soluţionate în sensul că se va dispune restabilirea situaţiei anterioare în cazul în care bunul nu a fost înstrăinat, iar dacă bunul nu mai există, se va constata că valoarea acestuia urmează să fie avută în vedere la împărţirea bunurilor comune, potrivit dispoziţiilor din codul familiei.

AN 1974 DÎTS nr. 6
OBIECT
Vătămare corporală gravă. Tentativă de omor. Încadrare.
SOLUTIE
Fapta de vătămare corporală gravă, prin care făptuitorul a pus în primejdie viaţa unei persoane reprezentându-şi însă că prin aceasta s-ar putea produce şi moartea – dacă a urmărit sau a acceptat acest rezultat, fără ca moartea să se fi produs din cauze independente de voinţa sa – constituie tentativă la infracţiunea de omor, încadrându-se în art. 20 combinat cu art. 74 C.pen.
Dacă făptuitorul, punând în mod obiectiv viaţa persoanei vătămate, nu a avut reprezentarea morţii victimei sau, chiar dacă şi-a reprezentat această posibilitate, nu a urmărit-o sau acceptat-o, fapta constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. în art. 182 C.pen.

AN 1973 DÎTS nr. 9
OBIECT
Înlocuire închisoare cu amendă. Circumstanţe atenuante.
SOLUTIE
În cazul în care cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, fără ca prin aplicarea a 63 ind. 1 C.pen să poată înlătura efectul circumstanţelor atenuante constate în favoarea condamnatului prin hotărârea definitivă pusă în executare.
În consecinţă, ori de câte ori, în raport cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită – ca pedeapsă principală unică sau alternativă – instanţa, conform art. 76 lit. e teza I C.pen, a avut posibilitatea să pronunţe fie închisoare, fie amenda, prin aplicarea art. 63 ind. 1 C.pen, pedeapsa amenzii va fi înlocuită cu pedeapsa închisorii sub minimul special până la minimul general.
Dacă însă, în raport cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită – ca pedeapsă principală unică alternativă – instanţa, făcând aplicarea art. 76 lit. e teza II C.pen, a fost obligată să aplice pedeapsa amenzii, această pedeapsă nu va putea fi înlocuită cu închisoarea în baza art. 631 C.pen.

AN 1973 DÎTS nr. 8
OBIECT
Accident auto. Acţiune civilă. Despăgubiri şi distrugere.
SOLUTIE
Instanţa penală învestită cu judecarea unei infracţiuni împotriva integrităţii corporale, comisă din culpă de către un conducător auto, este competentă să soluţioneze acţiunea civilă introdusă de persoana vătămată, atât în ceea ce priveşte despăgubirile pentru vătămările corporale suferite, cât şi cele care decurg din distrugerea ori degradarea bunurilor acelei persoane.

AN 1973 DÎTS nr. 6
OBIECT
I. Judecare cauze cu minori părţi vătămate.
I.1. Lipsă plângere prealabilă. Sesizare din oficiu.
I.2. Plângere prealabilă. Împăcare. Retragere.
I.3. Minor victimă 14-18 ani. Ocrotitor legal. Însuşire plângere.
I.4. Părinte ucis. Renunţare despăgubiri
II. Judecare cauze cu minori infractori.
II.1. Lipsă discernământ. Măsuri de ocrotire.
II.2. Revocare măsură educativă. Competenţă.
II.3. Judecători anume desemnaţi.
II.4. Necitare. Nulitate.
II. 5. Minor devenit major. Anchetă socială
II.6. Sustragere de la judecată.
II.7. Judecarea în şedinţă publică. Nulitate
II.8. Cale de atac. Capacitate.
II.9. Internare centru reeducare. Computare
II.10 Internare centru. Amânare/ întrerupere
II. 11. Acţiune civilă. Calitate procesuală părinţi
II.12.Minor fugit de la domiciliu. Părinte răspunzător.
II.13. Cheltuieli judiciare. Părinţi.
SOLUTIE
I. Cu privire la situaţiile în care minorul are calitate de parte vătămată sau parte civilă
1. În cazurile în care legea condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de introducerea unei plângeri prealabile, persoana vătămată fiind un minor lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, organul de urmărire penală se poate sesiza oricând din oficiu, fără a fi obligat să verifice dacă cel îndreptăţit a reclama a introdus plângere prealabilă în termenul legal ori a declarat că nu introduce o astfel de plângere.
2. Împăcarea părţilor şi retragerea plângerii prealabile, în cazurile în care o astfel de plângere a fost introdusă de reprezentantul legal al minorului sau, după caz, de acesta cu încuviinţarea ocrotitorului său, se pot face în condiţiile cerute de lege pentru exercitarea drepturilor persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă; retragerea plângerii prealabile nu poate opera în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu.
3. Ocrotitorul legal al minorului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate introduce plângerea prealabilă în numele minorului, însă acesta poate să şi-o însuşească, fiind chemat în acest scop în instanţă, ori din proprie iniţiativă; în ambele cazuri însuşirea plângerii prealabile poate fi făcută numai în termenul legal de 2 luni de la data când minorul a ştiut cine este făptuitorul.
4. Când părintele minorului renunţă la despăgubirile cuvenite ca urmare a uciderii celuilalt părinte, pentru motivul că minorul primeşte pensie de urmaş, instanţa de judecată nu poate primi declaraţia de renunţare decât dacă stabileşte că prin aceasta nu se prejudiciază interesele minorului.

II. Cu privire la situaţia când minorul are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat
1. Faţă de minorul care la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, nu a împlinit vârsta de 14 ani, sau are vârsta de 14 ani până la 16 ani, dar a comis fapta fără discernământ, instanţa judecătorească nu poate lua o măsură educativă; aceşti minori sunt supuşi măsurilor de ocrotire ce se iau de către comisiile pentru ocrotirea minorilor prevăzute în Legea nr.3/1970.
2. Când minorul aflat în libertate supravegheată sau internat în centrul de reeducare a săvârşit o infracţiune, judecarea şi revocarea măsurii educative în vederea aplicării unei alte măsuri sau a unei pedepse revin instanţei competente a judeca ultima infracţiune.
3. În compunerea instanţei de judecată – civilă sau militară care judecă pe minori potrivit dispoziţiilor art.483 C.pr.pen. nu pot intra decât judecători desemnaţi de ministrul justiţiei; nerespectarea acestor dispoziţii atrage anularea hotărârii în conformitate cu acele prevederi din art.197 alin.2 C.pr.pen. care se referă la compunerea instanţei.
4. Necitarea în instanţă a delegatului autorităţii tutelare, a părinţilor şi, a tutorelui sau a curatorului minorului, ori a persoanei în îngrijirea sau în supravegherea căreia se află minorul, este sancţionată cu nulitate prevăzută în art.197 alin.1 sau 4 C.pr.pen.
5. Obligaţia instanţei de a judeca un minor infractor numai dacă s-a efectuat ancheta socială subzistă şi în cazul în care, după data sesizării instanţei infractorul a devenit major.
Aceeaşi obligaţie subzistă şi în cazul de infracţiuni aflate în concurs, când una sau mai multe dintre acestea au fost comise în perioada minorităţii. Lipsa anchetei sociale în ipoteza judecării unei infracţiuni continuate realizate atât în perioada minorităţii, cât şi după ce infractorul a devenit major, nu este sancţionată cu nulitatea .
6. Judecarea minorului se face numai în prezenţa sa, iar sustragerea de la judecată - care permite judecarea în lipsă - trebuie să fie stabilite prin cercetări temeinice de natură a duce la această concluzie.
7. Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la judecarea în şedinţă ce nu este publică a infractorilor minori nu este sancţionată cu nulitatea absolută; pentru desfiinţarea hotărârii este necesar ca partea interesată sau procurorul să dovedească vătămarea intereselor minorului ( art.197 alin.1 C.pr.pen.) ori să constate că prin judecarea în şedinţă publică nu s-a putut afla adevărul şi soluţiona cauza în mod just ( art.197 alin.4 C.pr.pen.).
8. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani poate folosi căile de atac numai prin reprezentantul său legal; după împlinirea acestei vârste minorul utilizează căile de atac personal, cu încuviinţarea ocrotitorului legal.
9. Durata internării minorului într-un centru de reeducarea nu se compută în durata pedepsei pronunţate pentru o infracţiune concurentă şi nici nu se ia în calculul termenului prevăzut de lege pentru liberarea condiţionată.
10. Internarea într-un centru de reeducare nu poate fi amânată nici întreruptă.
11. Atât minorul care a împlinit vârsta de 14 ani cât şi părinţii săi urmează a fi obligaţi în condiţiile legii la repararea întregului prejudiciu cauzat; în consecinţă aceştia vor fi chemaţi în procesul penal în calitate de părţi responsabile civilmente.
12. Pentru paguba pricinuită printr-o infracţiune de un minor care a fugit de la domiciliu sunt răspunzători părinţii sau cei care, potrivit legii, aveau, în momentul pricinuirii pagubei, îndatorirea de supraveghere, cu excepţia cazurilor în care se dovedesc că şi-au îndeplinit cum se cuvine această obligaţie – asigurându-se ca minorul să se afle tot timpul la domiciliul lor – sau că fapta păgubitoare s-ar fi produs chiar dacă supravegherea ar fi fost exercitată cu grija cuvenită.
13. Minorul faţă de care s-a luat o măsură educativă este obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Părinţii săi sau alte părţi responsabile civilmente sunt obligate la plata acestor cheltuieli, în condiţiile arătate la punctul 11, în măsura în care sunt obligate la repararea pagubei.

AN 1973 DÎTS nr.3
OBIECT
Măsurile de siguranţă.
1. Internare medicală. Măsură provizorie. Durată.
2. Speculă. Confiscare bunuri sau sume de bani.
3. Primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă. Confiscare
4. Dare, luare de mită. Participaţie. Confiscare.
SOLUTIE
1. Măsura de siguranţă a internării într-un institut medical de specialitate a făptuitorilor bolnavi mintali ori toxicomani, luată de procuror în cursul urmăririi penale, în mod provizoriu, conform art.114 alin.2 C.pen şi art.162 C.pr.pen., îşi menţine efectele până la confirmarea ei de către instanţa de judecată penală, chiar dacă procesul penal a luat sfârşit printr-o ordonanţă de încetare a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire, excepţie făcând doar cazul când soluţia de neurmărire a fost determinată de motivul că fapta care a format obiectul urmăririi nu există, nu a fost săvârşită e învinuit ori inculpat, sau nu este prevăzută de legea penală.
Dacă această măsură nu a fost luată în timpul efectuării actelor de urmărire penală, ea poate să fie luată de procuror, desigur tot în mod provizoriu, şi prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire, în ambele situaţii însă urmând ca după emiterea ordonanţei instanţa să fie sesizată în vederea confirmării acestei măsuri.
Sesizarea se va adresa instanţei căreia i-ar fi revenit competenţa de a judeca în fond cauza.
2. Sunt supuse confiscării speciale, în cazul infracţiunii de speculă, atât bunurile şi valorile care au fost găsite la inculpat sau au servit sau erau destinate să servească la săvârşirea infracţiunii, cât şi sumele de bani ce au fost folosite pentru săvârşirea infracţiunii ori au fost dobândite ca urmare a activităţii infracţionale.
Dacă sumele de bani folosite la săvârşirea infracţiunii şi cele dobândite ca urmare a comiterii ei nu au fost găsite la inculpat, acesta va fi obligat la plata unor sume echivalente (mai puţin pentru cele investite în bunurile confiscate în natură).
Atunci când infractorul a folosit în mod succesiv aceleaşi sume de bani la mai multe operaţii de speculă, el nu va putea fi obligat decât la plata sumei iniţial investite şi a sumelor dobândite prin săvârşirea infracţiunii.
3. Bunurile şi valorile obţinute de inculpat ca urmare a săvârşirii infracţiunii de primire de foloase necuvenite şi a infracţiunii de trafic de influenţă sunt supuse confiscării chiar dacă au fost restituite persoanelor de la care infractorul le-a primit: dacă, după restituire, bunurile şi valorile au fost distruse, consumate sau înstrăinate de aceste persoane, ele, iar nu inculpatul, vor fi obligate la plata echivalentului bănesc.
În situaţia în care bunul supus confiscării nu se mai află în posesia inculpatului, persoana care îl deţine sau care urmează să fie obligată la plata echivalentului bănesc trebuie să fie introdusă în proces în calitate de deţinător al bunului.
Dacă persoana care a dat bunul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fie sesizat, bunul se va restitui acelei persoane, iar dacă i-a fost restituit între timp de către inculpat, nu va mai fi confiscat.
4. În cazul infracţiunilor de dare sau luare de mită, a infracţiunii de primire de foloase necuvenite şi a celei de trafic de influenţă, dacă activitatea infracţională a fost săvârşită în participaţie, instanţa este datoare, dacă bunurile şi valorile date pentru comiterea infracţiunii nu se mai găsesc, să stabilească ce anume bunuri şi valori au revenit fiecărui participant şi să-l oblige pe fiecare, separat, la plata echivalentului în bani al acelor bunuri şi valori de care a profitat.

AN 1972 DÎTS nr. 9
OBIECT
Cauze penale cu infractori minori
I.1. Acte comise in minoritate. Acte comise in majorat
I.2. Minor 14-16 ani. Stabilire discernământ.
II.1. Alegere sancţiune
II.2. Mustrări anterioare
II.3. Libertate supravegheată minor. Părinţi sau alte persoane.
II.4. Libertate supravegheată. Revocare.
II.5. Internare centru reeducare. Durata.
II.6. Pedeapsă. Nouă infracţiune. Măsură educativă.
II.7. Graţiere pedeapsă. Internare
II.8. Internare institut medico-educativ. Expertiză
II.9. Pedeapsă. Criterii individualizare.
II.10. Tentativă. Limite pedeapsă.
II.11. Pedeaspsă. Suspendarea executării
II.12. Concurs de infracţiuni. Stabilire sancţiuni.
II.13. Pedeapsă principală. Pedepse accesorii.
SOLUTIE
I. Cu privire la stabilirea limitelor răspunderii penale a minorilor:
1. În cazul în care minorul a săvârşit, în timpul când nu răspundea penal, o parte din actele succesive componente ale unei infracţiuni continue ori continuate sau ale unei infracţiuni de obicei, pe care le repetă în perioada în care a devenit răspunzător potrivit legii, va fi tras la răspundere penală numai pentru activitatea infracţională săvârşită în această ultimă perioadă. În cazul în care a săvârşit, în timpul în care nu răspundea penal, o faptă prevăzută de legea penală cu urmări progresive realizate în perioada în care a devenit răspunzător, el nu va fi tras la răspundere penală.
2. pentru stabilirea existenţei discernământului minorului între 14 şi 16 ani în momentul săvârşirii unei infracţiuni, instanţele trebuie să examineze nu numai starea psihică a minorului, ci şi natura faptei comise, împrejurările concrete ale comiterii acesteia, posibilitatea de a aprecia - ca urmare a educaţiei şi instrucţiei primite precum şi a fluenţelor mediului ambiant – că săvârşeşte o faptă dăunătoare ce-i poate atrage pedepsirea; dacă instanţa nu poate stabili cu propriile mijloace starea psihică a minorului, va dispune efectuarea unei expertize medico-psihiatrice.

II. Cu privire la consecinţele răspunderii penale a minorului.
1. Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 2 C.pen, pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului; instanţele vor face această apreciere ţinând seama, astfel cum se prevede în art. 100 alin. 1 partea a II-a, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică a minorului, de dezvoltarea sa intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Ţinând seama de dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 23/1969 pentru executarea pedepselor, instanţele vor examina dacă, în cazul unor infracţiuni mai puţin grave, pentru care apreciază că ar trebui să aplice minorului o pedeapsă de scurtă durată, nu ar fi indicat să ia o măsură educativă, pentru a nu prejudicia procesul de învăţământ şi de pregătire profesională a minorului.
După alegerea sancţiunii – măsura educativă sau pedeapsa – instanţele vor stabili în cadrul sancţiunii alese, măsura educativă, sau, după caz, pedeapsa corespunzătoare.
Pentru alegerea măsurii educative, instanţele vor avea în vedere dispoziţiile art. 104 alin. 2 C.pen – care înscriu regula priorităţii mustrării şi libertăţii supravegheate – precum şi pe acelea prevăzute în art. 100 alin. 1 partea II-a C.pen.
2. Măsura educativă a mustrării nu se poate lua în ipoteza că minorul a mai fost sancţionat în acest fel, chiar dacă infracţiunea săvârşită din nou prezintă un pericol social redus.
3. Măsura educativă a libertăţii supravegheate nu implică încredinţarea supravegherii minorului întotdeauna părinţilor pentru motivul că aceştia nu sunt despărţiţi; când se constată lipsa legăturilor afective între părinţi şi minori, lipsa lor de grijă pentru educarea şi procesul de instruire a minorului, ori existenţa unei stări conflictuale care îndepărtează pe minor de familie, instanţele vor încredinţa supravegherea minorului celorlalte persoane – în afara părinţilor – arătate în art. 103 C.pen, sau uneia dintre instituţiile prevăzute în acest text.
4. Instanţa de judecată care a luat măsura libertăţii supravegheate, în cazul în care este înştiinţată de persoane căreia i-a fost încredinţată supravegherea minorului, că acesta se sustrage de la supraveghere, sau are purtări rele, ori a comis o infracţiune, trebuie să aibă rol activ şi, mai înainte de a revoca măsura libertăţii supravegheate să verifice prin orice mijloace de probă executarea celor arătate în înştiinţare.
5. Măsura educativă a internări într-un centru de reeducare durează în principiu până la majorat, dar dacă minorul, în cursul unui an de la internare, dă dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinţă la învăţătură şi la însuşirea pregătirii profesionale, poate fi liberat înainte de a deveni major; în consecinţă, instanţele de judecată, luând măsura internării, nu pot stabili prin hotărâre că aceasta va dura până la majoratul minorului.
6. Faţă de minorul care a executat o pedeapsă şi a săvârşit după liberare din nou o infracţiune, se poate lua o măsură educativă, dacă această infracţiune prezintă un grad de pericol social redus.
7. Graţierea totală şi condiţionată a unei pedepse aplicate minorului care a comis o infracţiune în timpul în care execută măsura educativă a internării într-un centru de reeducare nu atrage revocarea măsurii internării.
8. Măsura educativă a internării într-un institut medico-educativ se poate lua de instanţă numai dacă efectuarea unei expertize medicale şi de specialitate confirmă necesitatea supunerii minorului atât unui tratament medical, cât şi unui regim special de educaţie.
9. În cazul în care instanţele de judecată aleg, pentru sancţionarea minorului infractor, pedeapsa amenzii sau închisorii, ele vor individualiza în raport cu prevederile art. 72 C.pen.
10. Dacă minorul a săvârşit tentativa la o infracţiune, limitele pedepsei de aplicat sunt acele prevăzute pentru tentativa la infracţiunea respectivă, reduse cu jumătate, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 1 C.pen.
În cazul circumstanţelor atenuante sau agravante, acestea se aplică la limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, reduse cu o treime, în conformitate cu dispoziţiile textului menţionat.
11. Instanţele de judecată trebuie să examineze în fiecare caz în care apreciază că urmează a se aplica minorului o pedeapsă, dacă sunt întrunite condiţiile art. 81 C.pen, şi, în consecinţă, să dispună suspendarea condiţionată a executării acesteia, dacă îşi formează convingerea că îndreptarea minorului se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei; de asemenea, ele trebuie să examineze dacă, odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu este necesară încredinţarea supravegherii minorului uneia dintre persoanele sau instituţiile prevăzute în art. 103 C.pen.
12. În caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un minor, instanţele vor lua o singură măsură educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni, dacă găsesc că pentru îndreptarea minorului este suficient a se lua o asemenea măsură, iar când apreciază că se impune aplicarea de pedepse, vor stabili astfel de sancţiuni pentru fiecare infracţiune în parte, făcând apoi aplicarea art. 34 C.pen.
În ipoteza în care unele dintre infracţiunile concurente prezintă gradul de pericol social care atrage aplicarea unor pedepse, se vor stabili aceleiaşi sancţiuni şi pentru infracţiunile mai puţin grave, făcându-se apoi aplicarea art. 34 C.pen.
În cazul în care după luarea unei măsuri educative se descoperă că minorul a mai săvârşit o infracţiune pentru care se apreciază că ar fi cazul a se aplica pedeapsa închisorii, măsura educativă se revocă.
13. Când instanţele de judecată aplică minorului pedeapsa închisorii, trebuie să pronunţe şi o pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71 C.pen.

AN 1972 DÎTS nr. 8
OBIECT
Cheltuieli judiciare
1.Inculpat condamnat. Admitere recurs.
2. Cheltuieli judiciare in cursul up
Sume platite martorilor şi experţilor.
3. Onorariu apărător
Inculpat condamnat. Imposibilitate de plată cheltuieli judiciare.
Inculpatul nu suportă cheltuielile. Onorariul avocatului.
Declinare sau restituire. Onorariul avocatului
Inculpat minor. Onorariul avocatului
SOLUTIE
1. În caz de admitere a recursului declarat de inculpat sau a altor cereri în legătură cu condamnarea, introduse la instanţe de către acesta, inculpatul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, indiferent de temeiul sau limitele admiterii recursului sau cererii.
2. În cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de instanţă trebuie incluse şi cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmării penale.
De asemenea, în cheltuielile judiciare trebuie incluse sumele plătite martorilor, experţilor şi interpreţilor drept cheltuieli de transport, întreţinere şi locuinţă, conform instrucţiunilor ministrului justiţiei şi ale procurorului general al R.S.R, aprobate prin H.C.M. nr. 4009/1953, modificată prin H.C.M. 845/1971. În scopul plăţii acestor sume, instanţa trebuie să se pronunţe cu privire la cererile formulate de cei îndreptăţiţi ţinând seama, cu ocazia determinării cheltuielilor de deplasare la înapoiere, de costul biletelor de călătorie folosite la venire.
3. Inculpatul care a beneficiat de apărare din oficiu trebuie obligat, prin hotărâre judecătorească, să plătească biroului colectiv de asistenţă juridică onorariul de avocat integral, potrivit tarifului, ori de câte ori există temeiuri pentru obligarea sa la plata celorlalte cheltuieli judiciare cuvenite statului, şi, totodată, se constată că are posibilităţi de plată. În acest caz, cheltuielile pe care le implică urmărirea se avansează de biroul colectiv de asistenţă juridică, urmând ca ele să fie recuperate de la inculpat.
În situaţia în care există temeiuri pentru obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, dar instanţa constată, pe baza actelor dosarului, că inculpatul nu are posibilităţi de plată, într-un timp rezonabil, se va face menţiune despre aceasta în hotărârea judecătorească şi sa va dispune ca onorariul să se avanseze, în cuantumul stabilit de Ministerul Justiţiei, din fondul prevăzut anume în acest scop în planul de cheltuieli al acestui minister. Prin hotărâre se va mai preciza, că, în acest caz, suma avansată de Ministerul Justiţiei se include în cheltuielile judiciare puse în sarcina inculpatului.
În cazurile de mai sus, instanţele vor examina cu toată grija posibilităţile reale de plată ale inculpatului. În situaţia în care inculpatul nu este obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, prin hotărâre se va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu să se plătească din fondul prevăzut în planul de cheltuieli al Ministerului Justiţiei, în procentul stabilit prin instrucţiunile acestui minister, suma plătită rămânând în sarcina statului.
Dacă instanţa îşi declină competenţa sau restituie cauza procurorului în vederea completării urmării penale, prin hotărârea de dezînvestire se va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu să se avanseze din fondul special prevăzut în planul de cheltuieli al Ministerului Justiţiei. Organul de urmărire penală sau instanţa care rezolvă cauza va include suma avansată în cheltuielile judiciare puse în sarcina inculpatului sau va dispune ca acea sumă să rămână în sarcina statului, ţinând seama de soluţia pronunţată în cauză.
Inculpatul minor va fi obligat la plata onorariului de avocat în aceleaşi condiţii ca şi inculpatul major, fie singur, dacă răspunderea sa civilă nu este angajată şi nu există parte responsabilă civilmente, responsabilă civilmente, fie solidar cu persoana care răspunde patrimonial pentru el, în celelalte cazuri.

AN 1972 DÎTS nr. 5
OBIECT
Acte false. Încasare sume de bani. Infracţiune continuată
SOLUTIE
Infracţiunea de înşelăciune în paguba avutului obştesc, săvârşită prin prezentarea de acte de studii false la angajarea într-o funcţie, prin declaraţii mincinoase în vederea încasării alocaţiei de stat pentru copii, ori prin prezentarea de acte de vechime în muncă false în scopul obţinerii pensiei ori a ajutorului social, urmată de încasarea periodică a unor sume de bani necuvenite, este continuată, în condiţiile art. 41 alin. 2 C. pen.

AN 1972 DÎTS nr. 3
OBIECT
Urmărire penală. Nulităţi
1. Prezentare material up. Necitare. Nulitate
2. Neefectuare ancheta socială. Nulitate acte ulterioare.
3. Prezentare material u.p. Lipsa asistenţei juridice.
4. Prezentare material up. Omisiune. Nulitate
SOLUTIE
1. Omisiunea organului de urmărire penală de a cita persoanele prevăzute în art. 481 alin.1 C.pr.pen, pentru a asista la efectuarea prezentării materialului de urmărire penală învinuitului sau inculpatului minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani, atrage nulitatea acestui act numai în condiţiile prevăzute în art. 197 alin. 4 C.pr.pen.
2. Nerespectarea de către organul de urmărire penală a prevederii din art. 482 alin.1 C.pr.pen, potrivit căreia este obligat să dispună efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori, duce la anularea actelor procedurale ulterioare, inclusiv a actului de sesizare şi a hotărârii pronunţate. În asemenea situaţii, cauza urmează a fi restituită procurorului în vederea completării actelor de urmărire penală.
3. Nerespectarea dispoziţiilor procedurale referitoare la asistarea inculpatului minor, militar în termen sau arestat, chiar în altă cauză, de către apărător, la prezentarea materialului de urmărire penală, este sancţionată în toate cazurile, potrivit art. 197 alin. 2 şi 3 C.pr.pen, cu nulitatea absolută şi atrage restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii actelor procesuale efectuate fără asigurarea asistenţei juridice.
4. Omisiunea organului de urmărire penală de a prezenta inculpatului materialul de urmărire penală nu este sancţionată cu nulitatea absolută. Această omisiune atrage insă sancţiunea nulităţii absolute, în condiţiile prevăzute în art. 197 alin. 2 şi 3 C.pr.pen, dacă inculpatul este minor, militar în termen sau arestat chiar în altă cauză.

AN 1972 DÎTS nr. 2
OBIECT
Stabilirea despăgubirilor
Damnum emergens. Lucrum ceesans
Dobânda legală
Infracţiune continuată
Sustragere sumă de bani. Beneficiu nerealizat
Suma de bani. Avans spre decontare.
Plata în rate. Dobânzi.
SOLUTIE
Despăgubirile datorate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, stabilite într-o sumă globală, trebuie să cuprindă atât pierderea suferită de partea vătămată, cât şi beneficiul nerealizat. Acest beneficiu poate fi planificat, iar când nu se dovedeşte că era realizabil integral, ori nu există o asemenea planificare, el poate fi determinat de instanţă pe baza probelor administrate.
Totodată instanţa de judecată va obliga pe inculpat şi la plata dobânzii legale aferente de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a despăgubirilor.
Dacă prejudiciul a fost cauzat printr-o infracţiune continuată, beneficiul nerealizat ce urmează a fi inclus în cuantumul despăgubirilor trebuie calculat pentru fiecare act infracţional în parte, iar când acest calcul nu este posibil, acest beneficiu se va stabili în raport de ultimul act infracţional, de la data comiterii infracţiunii ori de la data în care infractorul ar fi fost în situaţia de a nu mai putea comite atare fapte.
În cazul în care obiectul material al infracţiunii îl constituie o sumă de bani, beneficiul nerealizat ce urmează a fi achitat părţii vătămate constă, în conformitate cu prev. art. 1088 C. civil, în dobânda legală aferentă, plătibilă pe toată perioada de timp de la data săvârşirii infracţiunii şi până la achitarea sumei datorate. Aceasta nu exclude posibilitatea obligării inculpatului la plata şi a altor daune ce s-ar fi cauzat prin sustragerea, în orice mod a sumei de bani.
În cazul în care obiectul material al infracţiunii constă într-o sumă de bani încredinţată cu titlu de avans spre decontare, în condiţiile hotărârii Consiliului de miniştri nr. 858/1957, inculpatul urmează să fie obligat la restituirea sumei nedecontate, cât şi la plata majorării aferente de 0,50% pentru fiecare zi de întârziere, care curge de la data când trebuia justificat avansul şi până la completa lui achitare. În această situaţie, inculpatul nu mai datorează dobânda legală, aceasta fiind inclusă în majorare.
În situaţia în care instanţa a stabilit ca despăgubirile să fie plătite periodic, precum şi în cazurile reglementate n art. 63 alin. 1 din Hotărârea Consiliului de miniştri nr. 792/1960, republicată la 15 decembrie 1969, debitorul nu datorează dobânzi la sumele ce urmează a fi plătite periodic sau în rate. În cazul în care însă aceste sume nu au fost achitate la termenele fixate, creditorul are dreptul şi la dobânda legală pentru sumele neachitate, dobânda care curge de la data când ele erau exigibile.

AN 1972 DÎTS nr. 1
OBIECT
Conducător auto. Sustragere bunuri
Sustragere. Bunuri primite de alte persoane.
Sustragere. Bunuri primite de conducătorul auto
Sustragere. Carburanţi.
SOLUTIE
Sustragerea de către conducătorul auto a unor bunuri aparţinând avutului obştesc, pe care le transportă, constituie infracţiunea de furt în paguba avutului obştesc, în cazul în care bunurile au fost luate în primire de altă persoane, care însoţeşte transportul.
Însuşirea, folosirea sau traficarea de către conducătorul auto, funcţionar sau alt salariat în sensul art. 147 sau 148 C.pen, a bunurilor ce i-au fost încredinţate pentru transport şi pe care le-a luat în primire cu obligaţia de a le preda destinatarului în cantitatea şi sortimentele prevăzute în actul de transport, constituie infracţiunea de delapidare.
Însuşirea de către acelaşi conducător auto a carburanţilor ori, lubrefianţilor, ce i-au fost încredinţaţi – în natură sau în bonuri – pentru alimentarea autovehiculului, constituie infracţiunea de furt în paguba avutului obştesc.

AN 1971 DÎTS nr. 9
OBIECT
Înşelăciunea săvârşită prin uz de fals. Concurs
SOLUTIE
Înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că acest înscris este fals, constituie atât infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 2 C.pen, cât şi infracţiunea prevăzută de art. 291 C.pen, aflate în concurs.

AN 1971 DÎTS nr. 8
OBIECT
Furt art. 210 C.pen.
Semnificaţia
„a locui împreună”

Semnificaţia
„a găzdui”
SOLUTIE
În înţelesul art. 210 C.pen a locui împreună înseamnă a folosi aceeaşi locuinţă, în întregime sau parţial, permanent sau pe o perioadă de timp limitată, dar având totuşi o durată care să-i imprime un caracter de stabilitate. Ca atare, trebuie consideraţi că se află în situaţia de mai sus cei ce locuiesc în dormitoarele internatelor, căminelor, în dormitoarele comune afectate executării unor lucrări sezoniere etc. În situaţia în care locuirea împreună se referă numai la o parte a locuinţei, furtul este supus regimului juridic prevăzut de art. 210 C.pen numai dacă obiectul furat s-a găsit în partea de locuinţă a cărei folosinţă este comună infractorului şi persoanei vătămate.
Nu locuiesc împreună persoanele care ocupă, temporar, aceeaşi cameră de hotel, acelaşi dormitor la o cabană turistică etc.
A găzdui, în înţelesul aceluiaşi text de lege, înseamnă a oferi adăpostire, ospitalitate, care, prin modul în care a fost acordată, relevă încrederea persoanei vătămate în cel căruia i-a fost acordat posibilitatea de a folosi – uneori chiar pentru o durată mai scurtă de timp – locuinţa sa. Noţiunea de găzduire exclude situaţiile în care infractorul se găseşte în mod întâmplător în locuinţa celui de la care fură.

AN 1971 DÎTS nr. 1
OBIECT
Minor devenit major în cursul judecăţii.
1. Asistenţă juridică
2. Procedura specială
3. Aplicare măsuri educative
SOLUTIE
1. Asistenţa juridică a infractorului minor la judecarea în primă instanţă sau în recurs este obligatorie numai dacă acesta nu a devenit major la data sesizării instanţei respective.
2. Procedura specială pentru judecarea infracţiunilor săvârşite de minori este aplicabilă în instanţa de recurs numai dacă la data sesizării acestei instanţe inculpatul nu a devenit major.
3. Măsura educativă a mustrării poate fi aplicată infractorului minor care a depăşit vârsta de 18 ani la data pronunţării hotărârii.
Măsura educativă a libertăţii supravegheate nu poate fi luată faţă de infractorul minor care a depăşit vârsta de 17 ani.
Celelalte măsuri educative, prevăzute în art. 101 lit. c şi d C.pen, nu pot fi luate faţă de infractorul minor care a devenit major, dar pot fi luate de infractorul minor care a împlinit vârsta de 17 ani.

AN 1970 DÎTS nr. 9
OBIECT
Individualizarea pedepsei. Concursul între circumstanţe atenuante şi stare de recidivă.
SOLUTIE
În cazul concursului dintre circumstanţele atenuante şi starea de recidivă, pedeapsa principală se fixează între limita minimă la care se poate ajunge potrivit art. 76 şi 77 C.pen. şi maximul special, prevăzut de lege pentru infracţiunea respectivă, iar dacă maximul special nu este îndestulător se poate adăuga un spor la limitele prevăzute de art. 39 C.pen.

AN 1970 DÎTS nr. 6
OBIECT
Liberare condiţionată
1. Condiţii
2. Condamnat arestat. Prezenţa la judecare.
3. Pedepse definitive
Reînnoire cerere. Comportament analizat.
4. Concurs de infracţiuni. Fracţiune
5. Modificarea pedepsei. Reexaminare
6. Minor.
SOLUTIE
1. Liberarea condiţionată nu trebuie acordată întotdeauna, imediat după executarea efectivă a fracţiunilor de pedeapsă prevăzute de art. 59 şi 60 C.pen, ci numai dacă, în urma unei cercetări amănunţite a modului de comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei şi a antecedentelor sale penale, instanţa îşi face convingerea că îndreptarea condamnatului este posibilă şi fără executarea efectivă a întregii pedepse.
2. Condamnatul arestat nu trebuie adus la judecarea cererii sau propunerii de liberare condiţionată decât în cazul în care instanţa consideră necesară prezenţa acestuia.
Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul soluţionării cererilor de liberare a minorului, înainte de a deveni major, dintr-un institut de reeducare.
3. Cererea sau propunerea de liberare condiţionată trebuie să se refere numai la pedepse pronunţate prin hotărâri definitive şi se soluţionează examinându-se dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 59 şi 60 C.pen în momentul soluţionării ei.
În cazul reînnoirii cererii sau propunerii de liberare condiţionată, se va ţine seama de datele privind comportarea condamnatului pe întreaga durată a deţinerii până în momentul soluţionării ei.
4. În cazul concursului de infracţiuni, când între pedepsele contopite se află şi pedepsele pronunţate pentru infracţiuni prevăzute în art. 60 alin.1 C.pen, fracţiunea de pedeapsă ce trebuie efectiv executată se calculează pentru fiecare dintre pedepsele contopite, potrivit prevederilor art. 59 sau 60 C.pen - după natura infracţiunii -, iar liberarea condiţionată se poate dispune numai după executarea fracţiunii celei mai mari.
5. Orice modificare adusă pedepsei pronunţată prin hotărârea de condamnare a celui liberat condiţionat atrage reexaminarea îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 59 şi 60 C.pen în raport cu situaţia nou creată.
6. Liberarea condiţionată se acordă în condiţiile prevăzute de art. 60 alin. 4 C.pen numai dacă cei condamnaţi în timpul minorităţii au executat fracţiunea de pedeapsă menţionată în acest text înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

AN 1970 DÎTS nr. 4
OBIECT
1. Omorul şi tentativa de omor
2. Omor asupra a două persoane. Niciun decedat.
3. Omor asupra a două persoane. Un decedat.
SOLUTIE
1. Pentru existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzut de art. 176 alin. 1 lit. b C.pen nu este necesar ca fapta să fi fost săvârşită printr-o acţiune unică, ci este suficient să fi fost comisă în aceeaşi împrejurare chiar prin acţiuni diferite.
Prevederile art. 176 alin. 1 lit. c C.pen sunt aplicabile atât în situaţia în care pentru primul omor infractorul a fost condamnat anterior printr-o hotărâre definitivă, cât şi în cazul în care acesta este judecat deodată pentru toate omorurile săvârşite în împrejurări diferite. În ambele situaţii se vor aplica însă după caz, dispoziţiile legale privitoare la starea de recidivă sau la concursul de infracţiuni.
2. Tentativa de omor asupra a două sau mai multor persoane, va fi sancţionată, când niciuna dintre victime nu a decedat, în baza art. 21 C.pen combinat cu art.176 lit. b C.pen.
3. Dacă, în cazul menţionat la punctul 2, una dintre victime a decedat, fapta va constitui atât infracţiunea de omor – simplu, calificat sau deosebit de grav – săvârşită asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs.

AN 1970 DÎTS nr. 3
OBIECT
Furtul comis în timpul nopţii. Agravantă.
SOLUTIE
Infracţiunea de furt este calificată potrivit art. 209 lit. e C.pen ori de câte ori se stabileşte că fapta a fost comisă în timpul nopţii. Caracterul calificat al acestei infracţiuni şi deci răspunderea penală agravată faţă de furtul săvârşit în timpul zilei derivă, din voinţa legii, exclusiv din împrejurarea de fapt că infractorul a furat noaptea, astfel că instanţele nu pot modifica prevederile exprese ale legii, condiţionând aplicarea acestora şi de dovedirea altor împrejurări.

AN 1970 DÎTS nr. 2
OBIECT
Furt de folosinţă. Avariere bun. Acţiunea civilă admisibilă.
SOLUTIE
Instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunii de furt a unui vehicul în scopul folosirii lui pe nedrept este competentă să soluţioneze şi acţiunea civilă a persoanei vătămate având ca obiect pretenţiile de acoperire a pagubei produse prin avarierea vehiculului sustras, chiar dacă avarierea nu constituie infracţiune ori a fost produsă prin fapta unui terţ.

AN 1970 DÎTS nr. 1
OBIECT
Fals în înscrisuri oficiale. Nefolosire.
SOLUTIE
Persoana care plăsmuieşte în întregime sau parţial un înscris oficial, comite infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 C.pen, fără a fi necesar ca pentru existenţa acestei infracţiuni înscrisul să fie folosit.

AN 1969 DÎTS nr. 8
OBIECT
Reabilitare
1. Respingere cerere. Reiterare.
2. Buna conduită. Durata de timp.
3. Tribunal militar. Competenţă
4. Reailitare de drept. Constatare judecătorească.
5. Termen de reabilitare. Nouă infracţiune.
SOLUTIE
1. Reiterarea unei cereri de reabilitare a fost respinsă înainte de 01.01.1969 pentru motive de oportunitate, se poate face oricând, dispoziţiile art. 138 C.pen referindu-se numai la cererile de reabilitare respinse pentru neîndeplinirea vreuneia dintre condiţiile prevăzute în art. 137 C.pen.
2. În aprecierea bunei conduite cerute condamnatului pentru obţinerea reabilitării judecătoreşti, instanţa trebuie să aibă în vedere comportamentul acestuia, pe toată perioada de timp prevăzută de art. 135 C.pen, la toate locurile de muncă unde a lucrat precum şi în afara acestora.
3. Competenţa de judecată a cererii de reabilitare privind o condamnare pronunţată de un tribunal militar aparţine fie tribunalului militar care a judecat în primă instanţă, fie instanţei civile de acelaşi grad in a cărei rază teritorială se află domiciliul condamnatului.
4. Cererea unei persoane de a se constata judecătoreşte intervenirea reabilitării sale de drept este admisibilă. Hotărârea prin care se admite o astfel de cerere nu are caracter constitutiv de drepturi şi nu schimbă natura juridică a reabilitării de drept.
5. În cazul în care în intervalul de 3 ani următor executării unei pedepse de cel mult 1 an închisoare sau amendă, aplicată pentru o infracţiune ce nu era îndreptată contra avutului obştesc, fostul condamnat săvârşeşte una sau mai multe infracţiuni, reabilitarea de drept nu mai operează, iar condamnatul va putea cere reabilitarea judecătorească în condiţiile acesteia. În această situaţie, instanţa va admite cererea de reabilitare judecătorească numai dacă pentru toate condamnările sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, cu această ocazie putând constata şi intervenirea reabilitării de drept pentru condamnările care îndeplinesc toate cerinţele prevăzute de art. 134 C.pen. Această constatare apare însă lipsită de interes în cazul respingerii cererii de reabilitare judecătorească.

AN 1969 DÎTS nr. 7
OBIECT
Asistenţa juridică. Concluzii. Prezenţa inculpatului.
Inculpat minor.
Prelungire arestare. Asistenţă juridică.
SOLUTIE
1. În cazurile în care legea prevede că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie, apărătorul ales sau desemnat din oficiu, în baza prevederilor art. 171 C.pr.pen., nu poate pune concluzii în faţa instanţei decât în prezenţa inculpatului. Tot astfel, apărătorul nu poate pune concluzii, în lipsa inculpatului, nici în cazurile în care legea dispune ca judecata să se facă în prezenţa inculpatului, iar acesta se sustrage de la judecată cu toate diligenţele făcute de instanţă pentru aducerea lui.
2. Asistenţa juridică este obligatorie pentru infractorul minor la judecarea cererii de prelungire a arestării preventive a acestuia.

AN 1969 DÎTS nr. 4
OBIECT
1. Recurs inculpat. Circumstanţe atenuante. Înlăturare
2. Recurs. Admitere. Reţinere spre rejude- care. Soluţionare în aceeaşi şedinţă.
SOLUTIE
1. Instanţa de recurs, admiţând recursul inculpatului – dacă nu există şi recurs în defavoare declarat de procuror sau recurs al părţii vătămate în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă – nu poate înlătura circumstanţele atenuante stabilite în favoarea condamnatului de prima instanţă şi nu poate menţine pedeapsa aplicată pe motiv că legea nouă, intervenită după pronunţarea sentinţei, prevede pentru infracţiunea săvârşită o pedeapsă al cărei minim special este inferior minimului special din legea anterioară.
2. Instanţa de recurs, admiţând recursul şi reţinând cauza pentru rejudecare conform art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.pen., poate soluţiona fondul cauzei în aceeaşi şedinţă de judecată şi prin aceeaşi decizie prin care soluţionează recursul.

AN 1969 DÎTS nr. 3
OBIECT
Cauză de nepedepsire. Soluţie
SOLUTIE
În situaţia în care răspunderea penală este înlăturată pe temeiul unei prevederi legale speciale de nepedepsire a infractorului, instanţa va pronunţa încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen, cu referire la textul de lege care prevede cazul de nepedepsire, iar nu achitarea inculpatului.

AN 1968 DÎTS nr. 10
OBIECT
Conducător auto. Angajat. Abuz în folosire autovehicul. Accident.
SOLUTIE
Conducătorul de autovehicul, angajat al unei unităţi obşteşti care foloseşte autovehiculul unităţii în mod abuziv - fără autorizaţie necesară, în interes personal etc. - săvârşeşte infracţiunea de abuz de serviciu, daca fapta sa întruneşte şi celelalte elemente constitutive ale acestei infracţiuni.
În situaţia în care acelaşi angajat cu prilejul folosirii abuzive a autovehiculului, provoacă şi un accident de circulaţie, prin care produce din culpă o pagubă avutului obştesc sau personal ori o tulburare bunului mers al unităţii, el săvârşeşte şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu, daca sunt întrunite şi celelalte elemente constitutive ale acestei infracţiuni.
Infracţiunea sus-menţionată se afla în concurs real.
Dacă prin accidentul de circulaţie s-a produs o paguba unui terţ, unitatea al cărei angajat este conducătorul de autovehicul va răspunde în baza art. 1000 alin. 3 Cod civil.

AN 1964 DÎTS nr. 17
OBIECT
Infracţiune. Provocare victimă.
Stabilire despăgubiri civile
SOLUTIE
În cazul infracţiunilor săvârşite ca urmare a provocării din partea victimei, la stabilirea despăgubirilor civile se va ţine seama de regulile la culpa comună.


NOTĂ: Pentru acces la hotărârile in extenso, recomandăm:
- lucrarea: „Jurisprudenţa instanţe supreme în unificarea practicii judiciare (1969-2008)”, ediţie îngrijită de Lavinia Lefterache, Iuliana Nedelcu, Francisca Vasile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
- pagina web www.scj.ro/decizii_SU.asp;
- accesarea aplicaţiei LEGIS, secţiunea Jurisprudenţă.